Doi preoţi din Bacău slujesc într-una dintre cele mai vechi şi mai impunătoare biserici franciscane din lume, Bazilica Sfintei Cruci din Florenţa.
Unul dintre ei este părintele Eugen Răchiteanu, care s-a născut în satul Zăpodia de lângă Bacău. Împotriva voinței părinților săi, s-a făcut preot și a intrat în Ordinul franciscan. Și împotriva oricărui pronostic, băiatul de la țară ajunge să studieze arta sacră la un nivel atât de înalt, încât să-i fie incredințate cheile lăcașului de cult care adăpostește un număr impresionant de opere din patrimoniul mondial.
“Am fost trimis de către superiorul meu, pentru că se începuse o bună colaborare între România și Italia. Florența ceruse un preot care să se ocupe cu arta sacră și sectorul cultural al bazilicii Santa Croce… în 2002 am ajuns în Florența”, povestește Eugen Răchiteanu.
Zece ani mai târziu, un alt frate franciscan băcăuan e repartizat conventului Santa Croce de la Florența. Părintele Ovidiu Cojan, din Bacău, un teolog muzician.
Părintele Ovidiu și Părintele Eugen au venit de mici în contact cu ortodoxia. Amandoi au crescut alături de oameni care se rugau în rit bizantin, pe care i-au îndrăgit și nu s-au împotrivit niciodată influențelor ortodoxe, ba chiar s-au lăsat modelați în anumite privințe.
Nici Părintele Eugen, nici Părintele Ovidiu n-au venit la Florența cu gândul să nu se mai întoarcă. Dar nu-și fac planuri, pentru că știu că odată ce-au intrat în Biserică, destinul lor nu le mai aparține.
“Poate deseori dorim să ne reîntoarcem în patria noastră, dar ne dăm seama că domnul nostru Iisus Christos ne cheamă să fim deschiși și să mergem în lumea întreagă. Chiar este versetul Mergeți în lumea întreagă și predicați Evanghelia! Noi dacă am fost sfințiți preoți, nu am facut-o pentru România, Roman, Bacău, ci pentru lumea întreagă. Suntem într-un spațiu măreț unde își dorm somnul de veci Michelangelo, Galileo Galilei, Rossini, Machiavelli… nu e meritul nostru… să fim deschiși la vocea Duhului Sfânt, la vocea lui Dumnezeu”, spune p[rintele Cojan.
Despre Bazilica Sfintei Cruci din Florența se spune că e locul unde Stendhal era să înnebunească de atâta frumusețe, dând numele unei tulburări psihosomatice – sindromul Stendhal. Se manifestă cu stări de amețeală și bătăi puternice ale inimii atunci când omul e expus la o cantitate atât de mare de opere de artă la un loc. Țineti minte asta când mergeti la Florența. Și retineti că la Santa Croce slujesc, de ani buni, doi franciscani români. Da, da, pe lângă mormintele lui Dante, Michelangelo, Machiavelli, Galileo Galilei, Rossini … se vorbește zilnic românește, cu accent moldovenesc.
citiți interviul DIGI24, pe larg, AICI
Lasă un răspuns