SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Sfîntului Leontie de la Rădăuți

Despre Sfîntul Leontie de la Rădăuți avem știri în „Palinodia”, scrisă între 1621-1622, de teologul ucrainean Zaharia Kopînstenski, ieromonah din Kiev, publicată abia în 1878. Aici se spune că „la Rădăuți, în episcopie, Sfîntul Leontie, făcătorul de minuni, zace cu trupul întreg”. Sfîntul Leontie a trăit în secolul al XV-lea și a făcut parte din obștea călugărilor rădăuțeni. Probabil a fost chiar stareț al mănăstirii cu hramul „Sfîntul Nicolae”, care a devenit apoi catedrală episcopală și loc de îngropare a primilor domni moldoveni. Pentru evlavia, rugăciunile și darul vindecării de boli și neputințe, Leontie a fost socotit, încă din timpul vieții, un „apropiat” de Dumnezeu, adică un sfînt. După moarte, trupul său nu a putrezit, încă un semn evident al sfințeniei sale. Din cele consemnate de Zharia Kopînstenski, reiese că și la mormîntul lui au avut loc vindecări minunate. Pe vremuri, strada Bogdan Vodă din Rădăuți, unde se află și ctitoria domnitorului, se numea „Drumul Sfîntului”. Probabil i s-a zis așa pentru că pe acest drum veneau și se închinau credincioșii în fața cinstitelor sale moaște. După tradiția locală, ziua lui de prăznuire era la 1 iulie, cînd se făceau mari pelerinaje la moaștele sale. Tot atunci, după săvîrșirea Sfintei Liturghii se oferea o masă comună în curtea mănăstirii pentru pelerini, săraci și orfani, încît această zi de pomenire era cunoscută în popor sub denumirea de „praznicul Sfîntului”. Moaștele Sfîntului Leontie au mîngîiat și au întărit pe mulți credincioși în dreapta credință de-a lungul veacurilor, ca și moaștele Sfîntului Ioan cel Nou din Suceava. Însă cinstitele sale moaște au fost pîngărite și risipite în jurul anului 1639 de o ceată de tîlhari, veniți din afară, cînd a fost prădat întregul oraș Rădăuți.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfîntului Aaron

Sfînta Scriptură, singurul izvor al biografiei lui Aaron, ne prezintă pe larg în Pentateuh (primele cinci cărți) viața și activitatea lui: desemnarea lui de către Dumnezeu ca interpret și ajutor al lui Moise, alegerea și sfințirea ca preot al Domnului, rolul pe care l-a avut alături de Moise în eliberarea, conducerea și organizarea socială și religioasă a poporului evreu. Aaron a fost permanent alături de Moise la toate evenimentele premergătoare eliberării poporului ales din robia egipteană. Deși a fost ridicat la demnitatea de preot, atunci cînd Moise a rămas un timp mai îndelungat pe muntele Sinai și mulțimea a avut impresia că mîna legiuitorului nu mai este întinsă peste ei, Aaron a cedat la rugămintea lor și a turnat vițelul de aur. Cu toate greșelile săvîrșite, în galeria oamenilor iluștri din cartea „Înțelepciunea lui Isus Sirah”, numită și Eclesiasticul, Aaron are un loc deosebit. (Constantin GHERASIM)