Liviu Rujan, fost comisar la Garda Financiară Bacău, a murit, la vârsta de 61 de ani. În cariera sa, a fost implicat în afaceri și în situații controversate.
Potrivit unor surse de presă, Rujan ar fi fost sanctionat de conducerea Garzii Financiare fiindcă ar fi refuzat să controleze firma lui Ovidiu Hasan, motivând că “familia sa ar putea fi amenințată de lumea interlopă”. Plecat din Garda Financiară, după mai multe autosuspendări, Liviu Rujan și-a reluat afacerile.
Potrivit unor apropiați ai familiei, în urmă cu aproape de ani a făcut un anevrism (o dilatare anormală a unui vas de sânge) și a refuzat să i se monteze stenturi.
Liviu Rujan a murit vineri, 22 noiembrie 2019. A fost înmormântat miercuri, la Onești.
„Liviu si paradisul său ne vor lipsi, va depinde de noi dacă, în memoria sa, o să reușim să ne întâlnim altundeva, să ne păstrăm unitatea, bucuria revederilor, admirate cu invidie pozitivă de prieteni, rude și copiii nostri, care mereu se minunau cum poate dăinui atât de multi ani – 43 ani – această prietenie, curata, adevărată, sprijinită pe valorile reale ale vieții”, a notat, pe Facebook, Ioan Ghiu, fost coleg cu defunctul la Liceul nr. 1 din Onești Colegiul („Gr.Moisil de azi), promoția 1976.
Dumnezeu sau in fine, cine o fi judecand ce facem si ce dregem pe lumea asta, stie cum si unde sa il puna pe trecatorul domn Rujan. Suntem, in mod clar si indubitabil, imbecili. Ne ducem la biserica, cand avem probleme de sanatate noi sau cei dragi noua nu mai prididim sa ne rugam Domnului sa ne ierte si sa ne ajute, dar in lumea reala furam, talharim, alungam scuipam, injuram, amenintam si cate muuuuuuuuuuuuuuulte altele. Nu ne-ar fi rusine si jena de noi insine, daca nu de ce s-o fi intampland, teoretic, dupa moarte. Cert e ca NIMENI, niciun rege, niciun sarantoc, NIMENI in toata istoria omenirii, nu a luat un fir de nisip, daramite castele sau averi, dupa moarte. Le-a lasat in urma si toate S-AU RISIPIT, daca nu imediat, dupa zece ani, dupa o suta de ani, dupa o mie de ani, insa toate s-au dus ca si valul marii si nu s-a ales NIMIC din chinul nostru. Ciudate creaturi trebuie ca suntem noi, oamenii, sa traim zeci de ani cu ideea ca ceea ce furam si ce adunam chinuindu-i pe altii va conta dincolo de moarte. Ne chinuim sa furam, sa traim super bengos pe seama unei societati bolnave, cand de fapt, moartea este la coltul usii. Ce s-a ales de imperiul lui Sechelaru ? Credeti ca cineva isi va aminti, peste o suta de ani, de neamul lui Sechelaru, a lui Berca, a lui Stavarache, a lui cum il cheama pe sarmanul defunct care, vai, a plecat dintre noi ?! Sunt calcule stiintifice care arata ca in istoria omenirii, a speciei umane, au pierit circa o suta de miliarde de oameni. 100.000.000.000 de oameni. Nu sunt mai mult de cateva zeci de mii despre care istoria consemneaza ceva, bun sau rau. Restul, nici macar praful nu s-a ales de ei. Dar daca pe vremuri inteleg ca era nevoie sa furi ca sa SUPRAVIETUIESTI, azi e de ajuns sa existi, sa muncesti normal, cinstit, simplu, onest, ca sa ai o casa, o masina, o nevasta, copii, televizoare, vacante si tot ce vrei. DE CE SA FURI ?!! De ce sa iti construiesti palate, blocuri, averi colosale, multe ascunse pentru ca sunt furate, cand la final, nu iei nimic dincolo ?! Greu de priceput. Doar dracul sa priceapa. Nu si Dumnezeu.
De Sechelariu ne vom aminti de cate ori vom dori produse proaspete de la tara. A furat toate pietele. Fii sigur ca nu va disparea usor din amintirea noastra.