INVITAȚIE LA DIALOG

„Gargară” la borcan

Vasile Măzăraru, muncitor, Bacău: Aș vrea să vă întreb dacă regulile după care trebuie să se practice comerțul sînt obligatorii sau rămîn la aprecierea fiecăruia. Miercuri după amiază am fost la una dintre cramele deschise în Piața centrală pentru a cumpăra un litru de vin. Doar cu mulți „pardon” și „scuzați” am reușit să ajung la masa vînzătorului, din cauza celor care degustau băutura „la botul calului”, din borcane și alte recipiente improvizate, transformînd crama în cîrciumă. Culmea e că, atît printr-un anunț din vitrină, cît și un altul agățat de un raft la loc vizibil, clienții – gargaragii – erau avertizați că băuturile se vînd doar pentru acasă. Nu pricep de ce au mai pus anunțul cu pricina, dacă tot nu-l respectă nimeni!

REDACȚIA: Sîntem surprinși de surprinderea dumneavoastră, domnule Măzăraru. Știți doar că la noi multe sînt cu susu-n jos. În cazul de față, anunțul e pentru control, iar borcanul pentru băutor. Omul vrea să știe ce cumpără, drept pentru care probează pînă privirea i se-ncețoșează. Lăsînd gluma la o parte, vă înțelegem supărarea și înaintăm plîngerea pe adresa patronului Casei de vinuri Odobești și a OPC Bacău. Poate închid caneaua pentru spițarii și țuicarii aciuați pe-aici.

Love story

Crina Mititelu, pensionară, Bacău: „Merg aproape în fiecare zi în Parcul Cancicov, la aer, și de fiecare dată am rezervată plăcerea (e un fel de a spune) lecturii mini- romanelor și declarațiilor publice de dragoste. Să mă amuz, să mă indispun? Inscripțiile de pe bănci îmi induc o stare confuză cînd citesc: Irina și Costel, cuplul secolului; Andi și Cosmina-I love you; Cătălin & Carmen, cei mai sexi; ș.a.m.d. Copilării, veți spune, dar aproape toate băncile sînt tapetate cu astfel de inscripții în roșu sau negru. Să mai spun că am sentimentul că mă așez pe fruntea lor, sau pe așa-zisa lor dragoste, cînd mă hotărăsc să stau pe bancă?”.

REDACȚIA: Trebuie să vă obișnuiți, și nu doar dumneavoastră. Tinerii dau tonul. Buni sau răi, ăsta e? Tragedia nu e chiar atît de mare precum pare. Ploile și vînturile toam,nei vor șterge inscripțiile și vor reinstaura liniștea. În fond, chiar că sînt niște copilării cu care e bine să fim îngăduitori.

PENURIE DE MĂRUNȚIȘ

Ion Palade, șofer, Bacău: „De fiecare dată cînd fac cumpărături trebuie să mă înarmez cu răbdare pentru a nu mă enerva. Aproape că nu e magazin sau stand în care vînzătorul să nu te întimpine cu obsedantul «bani potriviți!», deschizînd ostentativ tejgheaua. Nu ai, nu cumperi, ți se spune. Eu nu cred că e normal, doar n-am să plec de-acasă cu pungi de mărunțiș, pe care nici nu știu de unde l-aș putea lua. Cred că e ceva necurat la mijloc!”.

REDACȚIA: Pînă nu vezi, nu acuzi, dar nici noi nu băgăm mîna în foc pentru ei. Există o regulă simplă a comerțului: pregătirea vînzării, înainte de sosirea clienților. In clusiv a banilor mărunți, pe care orice bancă este obligată să-i ofere. Penuria de monedă are drept explicașie și ceea ce credeți dumneavoastră: clientul renunță la mărunțiș, umplînd punga vînzătorului. Un impozit pe tupeu. N-ați observat? Cum îi iei tare, cum găsesc și restul?Încercați.

(rubrică realizată de Mihai BUZNEA)