SINAXAR

Sîmbătă, 15 iunie

Pomenirea Sfîntului Prooroc Amos (sec. VIII, î. Hr.)

Sfîntul Prooroc Amos a trăit pe vremea regelui Ieroboam cel Mare și s-a născut cu 800 de ani înainte de Domnul Hristos, în satul Teuca, nu departe de Betleem. Sfîntul Amos era om de rînd, de neam sărac, și își cîștiga traiul păzind turmele de dobitoace, dar Domnul l-a chemat la slujba profeției, cum a chemat și pe alți păstori, ca Moise și David. A fost trimis să meargă din pămîntul Iudeii, în pămîntul lui Israel de vreme ce acesta se abătuse la închinarea idolilor, adică a celor doi viței de aur, din Dan și din Betol. Mergînd acolo, Sfîntul Amos a vorbit poporului rugîndu-l, îndemnîndu-l și înfricoșîndu-l cu pedepse cumplite și cu mînia lui Dumnezeu, ce avea să vină asupra lor. În apărarea idolilor și împotriva Proorocului s-a ridicat Amasia, marele preot din Betel, idolatru, împreună cu fiul său. Acesta, văzînd că nu poate hotărî pe împăratul Ieroboam împotriva Proorocului lui Dumnezeu, a început a-l urmări pe el, defăimîndu-l și bătîndu-l adeseori, iar, în cele din urmă rănindu-l de moarte. Și a mai trăit Proorocul, pînă ce a fost îngropat în satul lui, în Tecua.

Profeția lui Amos, plină de frumusețe și de putere, se află în Vechiul Testament la cărțile Profeților mici.

Duminică, 16 iunie

Pomenirea Sfîntului Tihon, făcătorul de minuni, episcopul Amathundei (sec. IV)

Sfîntul Tihon se trăgea din Amathunda, oraș din insula Cipru, și s-a născut din părinți binecredincioși și iubitori de Hristos, fiind făgăduit de ei lui Dumnezeu, din tinerețe. Astfel, Sfîntul deși era pus de tatăl său să vîndă pîine, dădea totul la săraci fără să ceară nimic în schimb. Auzind, părintele său s-a necăjit și l-a mustrat. Tihon, însă, i-a spus că totul a fost împrumutat lui Dumnezeu, Cel ce să înapoi însutit. Și, drept mărturie, i-a arătat hambarele, care brusc erau pline cu grîu curat. Tatăl său, văzînd minunea petrecută, a căzut la pămînt și s-a închinat Împăratului a toate cele văzute și nevăzute.

Mai tîrziu, pentru curățenia vieții lui, Tihon a fost sfințit diacon, de episcopul Memnom, iar cînd acesta s-a mutat către Domnul, a fost ridicat, prin alegere, la scaunul de episcop.

Pe vremea aceea, în Cipru, erau mulți oameni care țineau încă de închianarea la idoli. Pentru aceștia, arhiereul lui Hristos și-a dat multă osteneală, întorcîndu-i de la păgînătate și aducîndu-i în sînul Bisericii. Și, viețuind mulți ani, a cîrmuit bine Biserica, cea încredințată lui, făcînd multe minuni în viață și după moartea sa, căci iubea săracii și se străduia pentru folosul oamenilor, ca un bienplăcut lui Dumnezeu ce era. (C.Gherasim)