După nouă luni de la tragedia „gemenilor” din World Trade Center-ul new yorkez, americanii sînt luați cu asalt de o nouă explozie, care de astă-dată, însă, nu-i mai sperie, ci le face plăcere: baby-boom. S-au născut deja primii bebeluși, numărul lor este în creștere și toată lumea-i fericită. Sporul prognozat al natalității depășește 25%. Motiv pentru a sărbători. Unii s-au grăbit deja să-i spună „generația al qaeda”, dar una pașnică, nu războinică. Spirit practic, unchiul Sam a și văzut foloasele. Creșterea apetitului sexual este unul dintre acestea. Cu efect pe plan demografic și sentimental. Unde e atracție e și bucurie. Însuși Executivul se gîndește la măsuri de protecție și încurajare neatenuată. America reînvață să zîmbească, luînd în calcul și folosul economic pe termen lung. Aflu toate astea dintr-un reportaj de televiziune, în timp ce privesc o mamă emoționată strîngîndu-și pruncul la piept. O comoară multiplicată, pe plan național. Nu știu, dar cred că americanii au, acum, șanse de a-i depăși chiar și pe chinezi la numărul de nașteri raportat la mia de locuitori. Iar pruncii nu se nasc distrofic și cu sechele, nu suferă, și nu vor suferi de foame și nici nu-i pîndește, la colț, mortalitatea infantilă pentru simplul motiv că sînt bine îngrijiți, iar pe cei mari îi interesează soarta lor. Și nu mă gîndesc, cînd spun asta, doar la părinți. La noi, un astfel de baby-boom s-a produs prin ’67- ’68, cînd a început să țipe și să dea din picioare generația decrețeilor. A faimosului decret ceaușist din 1966 privind întreruperea cursului normal al sarcinii. Se dorea o națiune numeroasă, că de viguroasă, ce putem zice? Vorba sloganului: „Să crești mare și voinic, fără să mănînci nimic!” Tot atunci, dar spusă cam pe șest, că nu te jucai cu Secu’, a început să circule o altă spusă din fondul de aur al comunismului românesc cu chip uman (mira-m-aș!): onania salvează România. Și a ținut treaba vreo trei decenii, aproape patru, iar nu puțini din prea-fericita generație-decrețel e – acum – fruntea și mîndria țării. Nu știați de ce ne merge atît de bine? De-aia! E drept că din ’90 încoace avortul e liber, te costă doi bani sau nimic și ai scăpat de griji. Anticoncepționalele se vînd ca dropsurile la băcănii, iar „capișoanele” se dau ca rest, în lipsa mărunțișului. E atît de bine căci nici nu se mai poate! Vorba lui Bulă, de la canal, către prea-fericiții săi părinți: aici, la noi, toate-s minunate; nu pricep de ce nu m-ați dat de mic la canal? (Dunăre – Marea Neagră, n.n.)
În timp ce americanii jubilează și fac din baby-boom sărbătoarea națională, mai citim prin statistici: natalitatea e cu minus. Pubela ia locul canalului, abandonul devine ultima soluție, iar bolile seceră. Sînt curios să aflu ce surprize ne oferă, în materie, ultimul recensămînt. Dar, să nu ne pierdem optimismul! Peste două săptămîni cresc alocațiile de stat. Cu 20%. Aproape cît la americani natalitatea. De-acum să vezi femei gravide prin oraș. Pregătiți maternitățile! (Mihai Buznea)
Lasă un răspuns