Sfîntul Metodie a fost încredințat de mic lui Hristos, arătîndu-se vas curat și locaș al Sfîntului Duh. Era plin de rîvnă și iubea înțelepciunea dumnezeiască a Sfintelor Scripturi. S-a învrednicit de tînăr de darul preoției și, pentru că toți îi cunoșteau viața curată, evlavia și priceperea lui la tîlcuirea dogmelor dumnezeiești, i-a fost încredințată păstorirea obștei creștinilor din cetatea Patarelor, de prin părțile Liciei. A păstorit bine și cu frică de Dumnezeu și i-a luminat pe oameni cu sfintele cuvinte ale Evangheliei.
În acest timp s-a ridicat în Biserică erezia lui Origen, pe care arhiereul Metodie a început să o înfrunte prin vorbe și scrieri. Cuvintele Sfîntului au strălucit în toată lumea, iar vestirea lui ca un glas al trîmbiței de gînd. Pentru că nu avea această îndrăzneală, vrăjmașul nevăzut i-a ațîțat asupra lui pe păgînii care se închinau idolilor, ca să-l ucidă pe slujitorul lui Hristos. Elinii i-au tăiat capul cu sabia lui Metodiu, arhiereul Domnului. Așa s-a mutat Sfîntul la viața cea bună. (C.G.)
Lasă un răspuns