Week-end în direct
Telefonul în direct cu cititorii a fost solicitat și pe parcursul zilei de ieri, chiar dacă a fost duminică. Priza la public, de care deja ne bucărăm, îi face pe cetățeni să ni se adreseze cu varii probleme și situații în dorința de a găsi o rezolvare sau măcar un răspuns. Am selectat, pentru rubrica de astăzi, cîteva din solicitările primite.
Atenție! Pericol de accidente!
Epaminonda Costescu, șofer, Bacău: Nu pot să înțeleg un lucru: de ce românul nostim, atunci cînd se apucă de-o treabă, nu o și duce pînă la capăt. E o păguboasă consecvență în inconsecvență care ne poate costa pe toți! Sîmbătă am avut de rezolvat niște treburi la Roman, unde m-am deplasat cu mașina personală. Șosea modernă, reabilitată, plăcere să circuli pe ea. Chiar și în zi de repaos, constructorii lucrau de zor. Nu pot să am decît cuvinte de laudă. N-am fost scutit, însă, de excepția despre care vă vorbeam: lucrul neterminat, „codițele” atît de dragi nouă, românilor. Pe tronsonul de circa 7-800 de metri dintre cartiere, Șerbănești – Calea Romanului, șoseaua este „ciuruită” de găuri tehnologice precum sita de cernut mălaie. Rotițele autoturismelor încap numai bine în ele. Sînt greu de ocolit fiindcă nu sînt marcate. Chiar și la o viteză de rulare de numai 50 km/h riști să te dai peste cap sau să-ți rupi direcția. Șoferii ar trebui avertizați prin marcaje luminoase ori prin indicatoare de restricții și limitări de viteză. Față de amploarea și complexitatea lucrării, aceste măsuri reprezintă o condiție subînțeleasă. Poate la semnalele critice ale ziarului se va gîndi, totuși, cineva și la acest aspect.
Degradant și dezolant
Ionică Ciofu, pensionar, Bacău: Vă semnalez o întîmplare care m-a supărat și m-a întristat, făcîndu-mă să mă gîndesc la cît de ușor renunță unii la respectul față de semeni și de cele sfinte. Ieri la prînz, imediat după sfînta slujbă, am ieșit din biserică (nu are importanță care) ca să merg acasă cu evlavie în suflet. În fața lăcașului de cult se iscase o ceartă între mai mulți indivizi care, culmea, ieșiseră tot din biserică. Înjurături, îmbrînceli, amenințări, sub ochii indignați ai oamenilor. Spectacol dezolant și degradant. Mă întreb ce rost mai are să te închini pentru ca în clipa următoare să te dedai la fapte urîte? Știu că dumneavoastră, cei de la ziar, nu aveți cum să interveniți în asemenea cazuri, care țin de convingeri, respect și bună creștere, dar vorbindu-vă despre ele pot cel puțin să mă răcoresc și, poate, unii vor lua-aminte.
Semne bune
Eleonora Stelian, casnică, Bacău: Am constatat un fapt despre care nu știu ce să cred: a crescut spiritul civic al băcăuanilor? Mă întreb deoarece constat că din parcul central al orașului au dispărut plăcuțele care atenționau vizitatorii: „nu rupeți florile”, „nu călcați pe iarbă”; amenda – atîția lei. Ori e o scăpare din partea edililor, ori într-adevăr astfel de obiceiuri proaste au dispărut. Bine-ar fi să se întîmplat așa! Oricum, eu sper ca năravul să țină cît mai mult. Spre folosul tuturor.
Să ne venim în fire!
Dan Călduraru, ofițer activ, Bacău: L-am recitit pe Eminescu, chiar la 16 iunie a.c. Apreciat de Maiorescu „Cu al timpului maestru, blazați în cuget, iubitor de antiteze sau exagerate reflexiv, … dar, poet, poet în toată puterea cuvîntului”, Eminescu a inițiat impulsul generator de evoluție și coordonare într-o societate greu stabilă social – istoric. Acumulările concepute și experiențele sociale cîștigate cu rîvnă de poet se traduc, deprinderile de excelență, reflectate în articolul din Timpul, publicat la 1880: „Cea dintîi datorie a națiunii, dacă vrei să se întremeze și economicește și moralicește, e s-arunce pătura de paraziți deasupră-i în gunoiul din care a ieșit”. Înțelege că-i un fenomen de durată. Și exprimă coordonata timpului, în Glossa. „Viitorul și trecutul sunt a filei două fețe, vede-n cuget cine știe să le învețe”. Psihosociologia poetului își continuă traseul investigației sub reflecția unei cugetări personale: „Curățită de pătura de paraziți, nația își va veni în fire”. Merită luată în seamă ipoteza semnalată, mai ales acum, cînd incapacitatea de intercepție și de dezvoltare atinge pragul unei reale agresiuni.
Lasă un răspuns