• spune Florin Aliman, antrenorul-sponsor al unei echipe proaspăt retrogradate dar care continuă să se implice handbalul feminin băcăuan
Echipa de handbal feminin „Știința” Bacău a reluat pregătirile pentru o nouă ediție de campionat, în liga a doua de vreme ce a retrogradat. Sponsorul-antrenor Florin Aliman a decis să ducă mai departe sarcina pe care și-a impus-o acum doi ani cînd a preluat echipa cu care a promovat și a revenit de unde a început. Lotul este, în proporție de peste 90 la sută, același cu care Știința a încheiat sezonul competițional 2001/2002. Deși a investit bani mulți, poate și fără rost, Aliman mai are resurse. Obiectivul său, în campionatul precedent, a fost rămînerea în Liga Națională, dar a ieșit altfel. Echipa din Iași s-a retras înainte de încheierea turului iar cea din Sebeș și-a luat din timp măsuri de siguranță.
– Aveți de gînd să continuați aventura la Știința? Dacă răspunsul este afirmativ, de ce? De obicei, în situații precum cea în care se află handbalul băcăuan, soluția cea mai simplă implică renunțarea.
– Mi-am închipuit, la începutul campionatului, că voi reuși să mențin echipa în prima divizie. M-am înșelat dar, între timp, am mai învățat cîte ceva. Mi-am dat seama că am greșit pe alocuri și nu vreau să las baltă un lucru început.
– V-au mai intrat ceva bani în cont sau toată treaba ține de orgoliu?
– Nu stau, financiar, mai bine sau mai rău. Recunosc însă că suma investită, mare dar pe care nu v-o spun, nu se regăsește în performanță. Pot să mă laud însă cu două titluri de campion național la „universitare”, în 2001 și 2002, ambele cucerite la Pitești. La ediția 2002 am insistat să participăm deși nu exista cine știe ce interes din partea alor noștri.
– O spuneți cu convingere și vă sticlesc ochii a satisfacție…
– Păi, în momentul în care bați pe Oltchim la zece goluri diferență cum să mă simt? Am dat recital de handbal în finala cu o echipă care cîștigase detașat pînă atunci. Greșeala lor a fost că s-au erijat în campioni înainte de disputarea meciului. Au intrat pe teren siguri că nu vor avea nici o problemă de rezolvat. pentru mine a fost un spectacol superb.
– În campionat a fost chiar invers. Care e explicația?
– Am plătit tribut lipsei de experiență. Jucătoarele mele erau în vizorul echipelor mari. Am clacat, poate și din cauză că au existat „combinații”. Ne-a costat, probabil, și faptul că o anume echipă bucureșteană, nu de handbal feminin, a luat cîndva bătaie de la „Bacău”.
– Ați pierdut însă două partide din trei cu principala contracandidată la evitarea retrogradării, Ciserom Sebeș.
– Sebeșul are, clar, echipă mai slabă decît a noastră. Nu aici a fost deranjul.
– Dar unde?
– Cel mai rău este cînd jucătoarele consideră dinainte meciul pierdut, lucru similar cu meciul considerat dinainte cîștigat.
„Mengoni mi-ar pretinde să aduc jucătoare”
– Ați vrut să fiți și sponsor și antrenor. Un tehnician precum Mengoni, liber de contract, nu v-ar fi ajutat, mai ales că ați cheltuit niște bani?
– Îi cunosc stilul. Știu cum lucrează și îl apreciez. Dar mai știu că mi-ar fi spus să aduc la echipă pe cutare sau cutare jucătoare și la un moment dat n-aș mai fi avut cum să susțin echipa. Ar fi fost ca la o casă la care faci întîi turnulețe și apoi ridici pereții și etajul.
– Totuși, este antrenor de calibru. Ar fi fost prea mari cheltuielile?
– Este un mare antrenor dar mi-am făcut și eu calcule.
– Sezonul ăsta veți lupta din nou pentru promovare, ca și acum doi ani, cu aceleași mijloace și metode dar cu alt lot decît cel de atunci. Nu vă temeți că veți ajunge la același rezultat?
– Șapte dintre jucătoarele mele pot face față în lotul lărgit al Oltchim-ului. Mi-au dovedit acest lucru în meciul direct de la „universitare”, așa cum v-am mai spus.
– Ce soluții propuneți, ce veți modifica în jocul echipei față de precedentele două campionate?
– Vara asta o să le învăț pe domnișoarele mele să facă și faza de apărare. Dacă și-o vor însuși or să vadă că nu mai trebuie să alerge în plus. O jucătoare care se confruntă cu probleme în apărare se va împiedica și în cea de atac. Vor da cu capul de perete și poate se vor trezi.
„Fără navetiști n-ar exista directori de combinat”
– Vă considerați mai mult antrenor sau sponsor?
– Nu sînt un mare antrenor dar știu și eu cîte ceva, mai ales că nu sînt un novice în handbal. Să spunem că sînt sponsor și chiar e vorba de banul meu. Am dat salarii fără să mă ajute cineva. Pe de altă parte, ideal ar fi pentru un antrenor, și aici nu vorbesc de mine în mod deosebit, să nu știe cu ce se îmbracă sau dacă are cu ce se îmbrăca sportivul, să nu aibă grija mesei, a dormitului, sau a banilor pe care-i cîștigă. Antrenorul trebuie să vină să lucreze și să vadă că treaba iese bine. Răsplata vine odată cu meciurile cîștigate.
– Cum va fi structurat campionatul eșalonului secund în acest an?
– Încă nu știu dar cert este că nu-mi convine să fac deplasări la Corabia sau Caracal, așa cum s-a întîmplat cînd am promovat. În alt context, am vorbit și cu Cristian Gațu și mi-a spus că antrenorii de la echipele bucreștene s-au săturat să tot joace între ei, ca și cum noi, cei din Moldova, nici n-am exista. Oricare ar fi părerea lor, mie nu prea-mi convine să mai joc pe asfalt și la distanță mare de casă. Cheltuielile sînt mult prea mari. Mi-aduc aminte însă de o vorbă de pe vremuri: fără navetiști n-ar exista director de combinat. (Marius AMBROZIE)
Lasă un răspuns