Am găsit cartele de telefon de 80.000 de lei, îmi arată nea Nae, victorios. E bucuria lui că n-a mai dat 20.000 de lei pe o cartelă de 100.000. Că de cea de 200.000 nici nu poate să se apropie. Cu pensia dumnealui, este de înțeles.
Nea Nae, mai ai cartela cea veche? Bineînțeles, răspunde bătrînul. Le strîng pentru nepotul meu de cîțiva anișori. Am o grămadă. Lumea le lasă oricînd cu plăcere pe cele consumate, pentru un colecționar. Sînt colorate frumos și au și poze diferite, peisaje minunate sau fotografii de biserici celebre și cîte și mai cîte. Am și o cartelă emisă cu ocazia eclipsei de soare. A mai fost o serie cu jucători și scene din fotbal, precum și un grup de serii cu zodiile calendarului. Au apărut cartele purtînd mesaje publicitare, precum și imagini de flori sau plante. De Crăciun, de Anul Nou sau de Sfintele Sărbători ale Paștelui apar cartele noi. Cu urări de „La mulți ani!” sau cu tradiționalele ouă roșii.
Și știi, mai adaugă bătrînul, uneori rămîn bani pe ele. Dar sume mici, una, două, trei, sute de lei. Am primit odată și o cartelă defectă, care dădea un ciudat mesaj de eroare cu un număr, dar care, pînă la urmă, în alt aparat a funcționat. Avea pe ea 21.700 de lei. Bogdaproste cui mi-o dădu. Banii mari pentru un pensionar ca mine.
Te înșeli nea Nae, zic. Banii mari se strîng mai bine cu țîrîita. Așa cum îi strînge cerșetorul de care am vorbit data trecută. Uite, hai să socotim cîți bani se strîng pe cartelele neconsumate total. Sau măcar la o serie de cartele. Te rog frumos, adu-ți colecția.
Nea Nae caută prin dulap și extrage niște teancuri cu cartele de telefon mai groase decît dicționarele explicative. Le înșiră pe masa din bucătărie.
Alegem cartelele din luna ianuarie a acestui an. Au fost emise în serii diferite, atît ca valoare, cît și ca număr de bucăți. Pe fiecare sînt scrise luna emiterii și tirajul. Din ianuarie avem peisaje de iarnă, serii de 600.000 și 700.000 de bucăți, peisaje de vară în serii de 500.000 de bucăți și reclame la serviciile Romtelecom în serii de 700.000 și 1.792.000 de bucăți. Mai sînt și imagini cu plante, cartele de 200.000 de lei, dar e o serie mai mică, de 100.000 de bucăți. Iau un pumn de cartele din ianuarie și dau fuga la telefonul public din apropiere. Sub privirea mirată a unui alt cetățean încerc pe rînd cartelele și constat că mai au bani pe ele. Care o sută, care cinci sute. Una are chiar mai mult, 3.100 de lei. I-o fi dat-o lui nea Nae un utilizator de interurban sau de telefonie internațională, trag concluzia. Multe au, însă, cinci sute de lei sau zero lei, semn că ori nu sînt consumate total ori, poate, vorbitorul văzînd cartela consumată și-a luat adio de la interlocutor înaintea ultimului impuls, nedorind să fie nepoliticos. Calculez repede suma. E un total de 53.000 de lei la 14 cartele. O medie puțin peste 378 de lei și 50 de bani pe cartelă.
Găsesc că media e realistă, rețin proporția și mă întorc la nea Nae.
Cît ai? – întreabă pensionarul. 53 000 din 14 cartele, zic eu. Acuma, zice el, ia calculează tu tinere cît încasează Romtelecom la fiecare serie de cartele. Am văzut că te pricepi la socoteli.
Iau de pe masă calculatorul lui nea Nae. Cel cu care își socotește banii din pensie la fiecare indexare. Și acolo, în bucătărioara întunecoasă, în lumina filtrată de frunzele și florile mușcatelor de pe geam, aveam să descopăr cîte zeci și sute de milioane facturate și neprestate de facto, ca servicii, încasează Romtelecom la fiecare serie de cartele. Sau, dacă vi se pare mai corect, prestate prin vînzarea cartelelor dar oferite de noi pomană Romtelecom, vrînd- nevrînd, datorită felului cum sînt concepute posturile publice.
Să vedem, nea Nae, zic. La o serie de 500.000 de cartele obținem:
5.300 x 500.000/14 # 227.142.857, adică peste 225 de milioane de lei. Seria de 700.000 de cartele adună din mărunțișurile acestea
5.300 x 700.000/ 14 # 265.000.000. Iar marile serii de 1.792 de bucăți pot aduce la încasări pentru servicii (de facto) neprestate de 5.300 x 100.000/14 # 3.785.142. Adunate, ultimile două dau peste șapte sute de milioane de lei. Mai exact 716.257.142, adică vreo 716 milioane după socoteala noastră.
Deci cîți asemenea bani, care au rămas blocați pe cardurile multicolore, a putut încasa Romtelecom în ianuarie? Nu știm cîte serii de cartele a emis, dar luînd în discuție doar o serie cu fiecare din tirajele posibile (avem cinci tiraje, deci cel puțin cinci serii) și adunînd sumele estimate pentru fiecare astfel de serie obținem un total de 1.397.685.713, adică aproape un miliard patru sute de milioane. Și asta doar de la acele serii de cartele ale căror exemplare au ajuns în mîna lui nea Nae, și prin intermediul lui în socoteala mea.
5.300 x 50.000/14 # 189.285.714
5.300 x 100.000/14 # 37.857.142
5.300 x 700.000/14 # 265.000.000
5.300 x 1.792.000/14 # 678.400.000
5.300 x 600.000/14 # 227.142.857
TOTAL – 1.397.685.713
Nea Nae privește socoteala și întreabă: cîte serii de cartele scoate lunar Romtelecomul? Nu știu să-i răspund. Ne răspunde, oare, compania?
Se uită, apoi, la teancul de cartele, majoritatea diferite, care-i formează colecția refuzînd parcă să creadă că fiecare poză diferită de acolo ar putea însemna două, trei sau șase, șapte sute de milioane care intră în contabilitatea Romtelecom fără ca cineva să telefoneze efectiv de valoarea acestor bani. Chiar dacă am greșit noi de zece ori și ar fi de zece ori mai puține cartele cu resturi pe ele, tot ar fi zeci de milioane și totaluri de sute de milioane.
Dar oamenii nu pot folosi acești bani. Am întrebat la Romtelecom dacă se pot recupera banii de pe cartele și funcționara nu mi-a putut da nici un răspuns. N-avea cum. Și nici nu era plătită să provoace pagube companiei. Singurul mod de a folosi banii este să telefonezi cu ei, dar nu poți cu 100 sau 500 de lei să formezi numărul. Un impuls la telefon este de 590 de lei (de fapt puțin mai mult la posturile publice, circa 640 lei – pentru valoarea la zi sunați la 930), deci nu poți vorbi cu o asemenea cartelă. Singura soluție ar fi să cumperi o cartelă nouă, să o consumi toată iar la ultima convorbire să apeși tasta K și să adaugi și cartela sau cartelele de 500 de lei rămase dinainte. Dar cine dă 50.000 lei sau 100.000 lei ca să recupereze 500?
Deci, nu uita, cititorule: cînd vezi pe o cartelă o poză nouă, înseamnă că tu și cei ca tine ați mai dat degeaba, probabil, circa 225 de milioane. Sau, chiar 678 de milioane. Indiferent de prețul cartelei. Astfel oferim bani în avans celor mai bogați ca noi. Un fel de creditare sui – generis. Dar despre credit și creditare vom vorbi în altă săptămînă.
Notă: Calculele sînt doar o aproximare, dar problema există. Să fie taxarea la secundă o soluție? Sau se pot reprograma posturile publice să inițieze convorbiri după strîngerea unei sume de pe mai multe astfel de cartele aproape goale? Ar costa mai mult reprogramarea telefoanelor publice decît acești bani pe care clienții îi dau deja în avans? (Dan Popa)
Lasă un răspuns