„Iulian Antonescu și dreptul la neuitare”

La editura „Maiko” a văzut lumina tiparului prima carte despre istoricul, profesorul și oratorul Iulian Antonescu. Nume de marcă ale culturii românești, ca Răzvan Theodorescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Mircea Petrescu-Dîmbovița, Ștefan Cazimir, precum și apropiați din Bacău ai marelui istoric băcăuan, între care Ioan Mitrea sau Alexandru Artimon, au lăsat posterității un „rememeber” despre cel ce a fost, este și va rămîne Iulian Antonescu. Toți semnatarii acestui volum, apărut din inițiativa și cu stăruința distinsei doamne Eugenia Antonescu, au încercat să surprindă cîte o latură a personalității complexe cu care a fost înzestrat ilustrul profesor al cărui nume îl poartă Muzeul Județean de Istorie din Bacău. Fie că l-au privit ca muzeograf, director de muzeu și creator de rețea muzeistică, fie ca arheolog, fie ca orator strălucit, fie ca profesor de catedră universitară, fie pur și simplu ca om, toți au încercat să arate în fața istoriei că Iulian Antonescu are dreptul al neuitare. Numit la 1 aprilie 1957 director al Muzeului regional Bacău, „muzeu existent doar pe hîrtie”, Antonescu a reușit în cîțiva ani să aducă în urbea noastră colecții dintre cele mai valoroase atît pentru Muzeul de Artă, cît și pentru ceea ce avea să devină Muzeul Județean de Istorie. Astfel, pentru băcăuani, numele lui este sinonim cu un adevărat și statornic promotor al autenticilor valori culturale, într-un context în care mulți au întors spatele sau au cochetat lejer cu regimul comunist. În memoria tinerei generații, Iulian Antonescu va rămîne nu doar ca „un reprezentant de seamă al arheologiei românești din a doua jumătate a secolului XX”, ci și ca un apologet al dreptului la cultură și adevăr, indiferent de condițiile socio-politice. Editura Maiko ne pune la dispoziție o carte specială, pentru biblioteca fiecărui băcăuan. (C.GHERASIM)