Maria Lungoci, funcționar, cartierul „Milcov”, Bacău: De cîțiva ani sînt abonat la societatea de televiziune prin cablu Satba, care operează și în această zonă a orașului. O vreme lucrurile au mers relativ bine, în sensul că programele puteau fi recepționate în condiții calitative acceptabile. De un timp, însă, situația s-a alterat; cele mai multe dintre posturi prezintă desincronizări ale imaginilor, iar sonorul este distorsionat, astfel că vizionarea lor este, practic, imposibilă. Și asta se întîmplă la posturi cu audiență potențială ridicată, precum Discovery, Euronews, Animal Planet și altele. În schimb, societatea de televiziune nu uită să majoroze, lună de lună, costul abonamentului la cursul de referință al dolarului. În ciuda sesizărilor repetate, depanatorii nu prea văd prin zonă, iar cînd apar fac lucruri de mîntuială. De ce patronii respectivului post tv nu vor să înțeleagă că un serviciu atît de bine plătit trebuie să fie și ireproșabil, că abonatul de care depinde venitul lor trebuie să fie tratat corespunzător, astfel încît să fie mulțumit?
Redacția: Chiar, de ce? Este o atitudine pe care nici noi nu ne-o explicăm.
Mărturisiri
Dan Căldăraru, ofițer activ, Bacău: Vă publicăm, în contextul rubricii de față, Mărturisirile pe care ni le-ați încredințat, asigurîndu-vă că ne-au plăcut: Trecut de năzbîtiile copilăriei, mi-am căutat modele de inteligență și comportament. Și le-am găsit. La profesorii mei, șefii care m-au coordonat în profesie și la jurnaliști. De la domniile lor am învățat să fiu sincer, corect în aprecieri și să-i fac pe cei din jur să vorbească despre ei înșiși. Chiar ieri, un tînăr absolvent de liceu cu bacalaureat mi-a cerut o părere. Cum văd eu jurnaliștii și jurnalismul? I-am indicat o bibliografie în domeniu. A refuzat, pe motiv că dorește să audă o variantă. La modul serios, mărturisesc un fapt. Nimic nu mă recomanda să fac afirmații. Stagiul în redacția militară a însemnat o acumulare de cunoștințe primare. Cele cîteva intenții de colaborare cu publicațiile civilă au fost pasiuni, pretenții. Băiatul dorea să ajungă ziarist. S-a pregătit intens pentru viitoarea carieră. Din cîte l-am apreciat i se potrivește alegerea. Mi-a fost greu să inițiez dialogul. Am început cu o prezentare generală. Jurnalismul e o artă. Pentru oameni de caracter, nu pentru diletanți. Viitorul ziarist e o elită. Cult, riguros și maestru al expresiilor verbale. Informația propusă nu e doar simplă difuzare. Se întemeiază pe semnificație, autenticitate și grad de interes.
Publicul îl înțelege prin stilul jurnalistic. Dacă e viu, concret, simplu îți aduce simpatie. La urmă, aprecierea sună în maniera: „te-am citit, te-am citit”. Așa-și spun și îndrăgostiții : „te-am iubit, te-am visat”. Jurnalistul e luptătorul în era informaticii. Selecția informațiilor din surse diverse, observarea continuă a spațiului acțional, precum și curajul în decizie îi sînt obligatorii într-o societate modernă. Mesajul declarat înseamnă răspundere. Pentru faptele proprii, cît și pentru imaginea publicației. Presa va înregistra un real succes atunci cînd se va înțelege și faptul că, pe lîngă mesajele difuzate cu grație, jurnalistul e un adevărat modelator de suflete. Mărturisirile mi-au fost înțelese. Și am citit pe chipul bietului băiat că se angrenează în această luptă pusă pentru aflarea unui adevăr. A înțeles că există succese datorate informației, dar și altele pentru că sînt jurnaliști. Mărturisirile mele au semnat un destin. Poate unul mic pentru individ, dar poate enorm pentru omenie. (Rubrică realizată de Florin DUNĂREANU)
Lasă un răspuns