• un puști în vîrstă de nouă ani și-a luat lumea în cap după ce mama i-a administrat două perechi de palme • el a fost găsit după două zile, la zece kilometri de casă, în satul vecin • timp de o zi și o noapte, micuțul s-a hrănit doar cu corcodușe
Un copilaș în vîrstă de doar nouă ani și-a luat sîmbătă lumea în cap, după ce a fost „altoit” de mama sa cu două perechi de palme. Adrian este cel de-al doilea dintre cei patru copii ai soților Mioara și Sorin Diaconu, din comuna Parava, și pînă acum cîteva zile era considerat chiar cel mai liniștit puști din casă. Sîmbătă dimineața, însă, micuțul a încasat-o. Nu prea tare, e drept, însă suficient cît bătaia primită să-l determine să-și refacă viața. „Vineri, mai mulți copii s-au jucat în curte, printre care și Adrian Țigănuș, un copilaș de 3-4 ani din vecini. Adrian avea un aparat auditiv la ureche și, după ce a plecat, mama lui a venit și mi-a spus că nu a venit cu el acasă. Am căutat toată seara aparatul și nu l-am găsit. A doua zi, copiii mi-au spus că Adrian al meu l-ar fi luat și atunci i-am spus să-l scoată din pămînt, din iarbă verde. Adi mi-a spus că habar n-are unde-i aparatul. Atunci i-am dat două perechi de palme”, povestește Mioara Diaconu, mama copilului.
Imediat după ce a încasat-o, știindu-se nevinovat, Adrian s-a făcut nevăzut. La puțin timp după dispariția copilului, mama lui a găsit aparatul auditiv, căzut undeva în iarbă. „Deodată, nu l-am mai văzut. Sîmbătă, am zis că poate se întoarce seara, dar nu a fost așa. L-am căutat cu lanternele, și nimic! La fel și azi noapte, însă fără nici un fel de rezultat”, spune femeia. Soții Diaconu au cerut ajutorul polițiștilor din sat, cărora le-au furnizat semnalmentele micuțului, dar nici polițiștii nu au avut nici un sorți de izbîndă în a-l descoperi pe Adrian. După ce au răscolit toată pădurea din jur și au întrebat tot satul, soții Diaconu au plecat peste deal, cale de vreo zece kilometri, pînă în satul Dumbrava, unde locuiau odată părinții Mioarei. Deși fuseseră și cu o zi în urmă și nu l-au găsit pe micuț, de această dată parcă ceva le spunea că Adrian era acolo. Și nu s-au înșelat. Copilul era la un vecin, Ilean Ababei, căruia i-a îndrugat verzi și uscate despre motivele care l-au dus acolo. Din fericire, după o zi de umblat prin pădure, unde s-a hrănit doar cu corcodușe, și după o noapte pe care a dormit-o în podul grajdului bunicilor săi, copilul era sănătos. Ușor slăbit, dar sănătos.
Adrian Diaconu este un copil ca oricare altul de vîrsta lui. Poate mai sfios și mai sensibil și, din acest motiv, nici nu vorbește cu nimeni străin. Comunicarea cu el este dificilă. El își înclină ușor capul atunci cînd este întrebat dacă a fost bătut sau dacă a mîncat corcodușe, însă zîmbește șăgalnic și scoate un „nu” abia perceptibil, atunci cînd vine vorba despre o viitoare escapadă a sa. Poate și pentru că știe că a fost bătut nevinovat și că s-ar putea ca istoria să se repete. Oricum, ca să-i fie învățătură de minte, Mioara Diaconu, mama lui Adrian, va fi amendată pentru lipsa de supraveghere și rele tratamente aplicate minorului. (Florin CRĂCIUN)
Lasă un răspuns