Tot mai numeroși sînt părinții care apelează la argumentul „forței”- bătaia, atunci cînd odrasla face cîte o trăsnaie. Dacă zicala „unde dă mama și tata crește” este chiar adevărată ne argumentează c îțiva dintre băcăuani:
Adina Năstac, 25 de ani, operator ghișeu: „Bătaia nu e o metodă de rezolvare a acestor situații. Cu o vorbă bună, cu răbdare ai mai multe rezultate pozitive în ceea ce privește educația copiilor, cu bătăia nu rezolvi nimic”.
Roxana Climescu, 13 ani, elevă: „Bătaia nu e o metodă de corijare, eu cred că, dimpotrivă, mai rău îi faci unui copil cu bătaia. De o bună educație ține și depinde totul. Uneori poate că am greșit și atunci părinții mi-au spus ce trebuie să fac, cum trebuie să fac, ce-i bine și ce-i rău. Nu am luat bătaie propriu-zis, dar cîte o palmă am mai văzut uneori cînd eram mai mică”.
Paraschiva Petraru, 53 de ani, pensionară: „Sînt bunică și în această calitate cred că puțin „ciupit” de mic unui copil îi va prinde bine mai tîrziu, pentru că așa cum îl crești, așa îl ai, dar nici nu se poate pune problema de o bătaie prostească, fără discernămînt. Comunicarea e totul, răbdarea și voia bună. De mici trebuie învățați ce-i bine și ce e rău, dar de multe ori anturajul îi strică, mai ales la vîrste foarte fragede”.
Olimpia Panait, 64 de ani, pensionară: „Eu, ca bunică, îmi mai răsfăț nepotul, dar nu în exces. Trebuie să vorbești frumos cu copii, să ai o răbdare deosebită, să le spui povești. Copii mei, ca părinți, sînt de asemenea oameni culți, așa că în acest caz nu se poate pune problema unei educații greșite în familie. Ne jucăm, mai povestim, dar mai și învățăm, mai ales că de-acum ne pregătim de școală”.
Lasă un răspuns