DA’ S-O ȘTIM ȘI NOI Software liber pentru toți

(sau unde n-ajunge BSA-ul)

Licența nu e totdeauna documentul care împiedică pe oricare altul să copie, ba poate fi chiar dimpotrivă.

Propaganda făcută de marile case de software pentru a-și păstra banii și clienții la vechile soluții – cu toate că altele noi, ieftine, bune și difuzate sub licențe de free software există – a ajuns să sufoce realitatea unor oferte mai mult decît convenabile în contextul actual. Trăim într-o lume în care cine are trompeta reclamei mai mare poate striga propria sa lozincă gen „detergentul care spală fără să freci”, iar dumneavoastră, clienții, utilizatorii, puteți chiar crede că așa stau lucrurile. De aceea ne simțim datori să facem cuvenitele rectificări și completări.

Free software-ul e un concept novator (deși are mai mult de un deceniu de existență), un mod de a oferi programe de calculator oricui, fără ca tu, ofertantul, să fii licențiat de cineva, simpla posesie a programului (și, eventual, a unei copii a licenței făcută de oricine și cu orice mijloace, inclusiv cu mijloace electronice) permițîndu-ți să distribui, să copii sau să modifici programul. „Free” se referă la libertatea de a copia, distribui, modifica nu la preț sau gratuitate.

Acest lucru este posibil în condițiile inclusiv ale legii 8/1996 (Legea drepturilor de autor și a drepturilor conexe), deoarece autorul este cel care decide cum se distribuie programul. Dacă autorul decide că programul însuși ține loc de licență de distribuție și oricine poate rula, copia, distribui și / sau modifica programul (fără a-l transforma în program privat), cu condiția păstrării pe lîngă program a unei notițe atașate, atunci așa rămîne. Conform legii. Și aceasta indiferent cîți avocați plătiți de firmele de software ar susține contrariul, contrariu care e valabil doar pentru produsele firmelor de la care iau salarii suficient de mari ca să le acopere ochii.

Acest articol, destinat micilor întreprinzători și firmelor mici și mijlocii, cuprinde o foarte scurtă prezentare a drepturilor care decurg din licența GNU GPL, una din cele mai populare licențe de software liber, nu singura. (Da, programele libere au un fel aparte de licențe care însă NU LIMITEAZĂ DREPTUL DE A LE COPIA, DISTRIBUI, MODIFICA, CI LIMITEAZĂ DREPTUL DE A LE TRANSFORMA ÎN PROGRAME PRIVATE! De asemenea, licența respectivă garantează transmiterea nealterată către beneficiari ai propriului său conținut – să știe lumea ce poate face cu programele, în deplină libertate – și asigură păstrarea în programe a numelor autorilor și colaboratorilor). Această licență poate fi tipărită de oricine, singura obligație este ca ea să fie identică cu originalul oferit de Free Software Foundation.

În cel mai nemțesc stil cu putință întrebăm: și cui ajută toate astea? Să vedem cui ar putea ajuta.

Micului întreprinzător care economisește sutele sau miile de dolari necesare preocupării software-ului pentru serverul sau computerul său. Rețelistului care construiește un router sau un gateway dintr-un vechi PC, cîteva cartele de rețea și o unitate de dischetă sau hard – disk, iar softul este free software. Învățămîntului care s-a dotat pînă acum cu produse de firmă software și s-a plîns, la plata primei de porc sau de paște, că nu sînt bani. Biroul de scris și copiat acte, care nu mai tremură de frica BAU- BAULUI controlor de licențe numit BSA. Magazinului de PC-uri second hand care vinde acum PC-urile cu software piratat, mîine le va vinde fără software (tot de frica BSA-ului), iar la care clienții vor cere poimîine PC-uri cu LINUX ( Linux-ul e un sistem de operare free software, existent în mai multe forme numite distribuții). Compania care vrea un software pentru server de baze de date bazat pe free software sau Serviciul finanțelor publice. Companiei medii care prin înlocuirea zecilor sau sutelor de licențe proprietare cu free software economisește zeci de mii de dolari. Internet caffe-ului care își instalează server LINUX în loc de alte soluții comerciale de peste o mie de dolari. Ziarului care renunță la MicroMoftScumpOffice pentru Office-urile free software sau pentru produse, tot free, ale unor alte firme de renume sau organizații.

Cui mai poate folosi? Administrației publice, instituțiilor statului, învățămîntului, organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale. Știați că de cîțiva ani buni NASA a înlocuit servere Oracle cu o soluție bazată pe free software, economisind zeci de mii de dolari, și în perspectiva creșterii de preț a soft-ului privat, sute de mii?

Voi, utilizatorii, știați că SUN oferă Star Office free, pentru LINUX și WINDOWS? Sau că există WORD Perfect 8 pentru Linux oferit gratuit? Una dintre colegele mele și-a redactat recent capitole din lucrarea de doctorat cu el și, în afara unei observații că parcă literele arată puțin altfel, n-a avut nimic de obiectat. Și nu era specialistă în informatică.

Să folosești free software, merită? Chiar au făcut alții așa ceva?

Da. Nu numai mici particulari, ci și firme mari ca Toyota și țări mari, precum China. Și nu e singurul stat care și-a propus o asemenea politică la nivel național.

Mai aproape de noi, așa ceva a făcut Romtelecom-ul (înlocuind doar o parte din soft-uri) și Internet caffe-urile toate. Cum de a apărut așa ceva? Acum aproape 20 de ani un programator de geniu, Richard M. Stallman, devenit ulterior președintele organizației Free Software Foundation a lansat idea că Software-ul este un bun al tuturor. El este și inițiatorul proiectului GNU. El a scris atunci compilatorul GNU C, unul din primele programe libere și bază a actualei lumi free software. Faptul că un program de calculator poate fi copiat la costuri mult mai mici decît valoarea reală e un avantaj care merită exploatat lăsînd software-ul liber. Rezultă imediat alte avantaje: oricine, în loc să reinventeze roata, poate prelua și continua în direcția dorită un program free software. Oricine poate comercializa, la un preț modic, free software. De fapt, el nu vinde neapărat free software, acesta e oricum al tuturor celor care se conformează licenței respective, ci doar încasează taxe pentru serviciul de a-l copia, ambala, documenta etc.

Concluzie: există licențe și licențe. Unele interzic să copii sau să distribui programele. Altele permit explicit acest lucru, dar interzic însușirea în proprietate și licențierea privată a programelor libere. Alegerea este a dumneavoastră, între a plăti sute de mii de dolari pe soft privat sau a căuta software liber care vă rezolvă problema. Între a vă licenția ca distribuitor de software privat și a distribui free software. Patronii de Net – caffe-uri au ales deja, pe serverele lor rulează LINUX de ani de zile. Mai nou, îl putem vedea și ca stație de lucru sau ca instrument de birotică. La vederea acestor soft- uri BSA-ul pleacă descumpănit.