Pomenirea Sfintei Mucenițe Hristina (sec. IV)
Sfînta Hristina a trăit pe vremea împăratului Septimiu Sever și era originară din cetatea Tirului, fiind fiica generalului Urban, care rînduise ca fiica lui să slujească în templul zeilor păgîni. Urban i-a dăruit ca locuință cel mai înalt turn al palatului său. Acolo a așezat și zeii din aur și argint, pe care i-a îmbodobit cu multe podoabe, ca zilnic fata să le poată aduce jertfe și rugăciuni. Fecioara, suflet curat, privind în fiecare noapte cerul înstelat, a înțeles că idolii cei neînsuflețiți și făcuți de oameni nu au nici o putere, ci Acela care a făcut și ține toate este Dumnezeu cel adevărat. Hristina a sfărîmat idolii și a dăruit, prin slugile sale, cioburile, săracilor. Auzind despre cele întîmplate, tatăl său s-a mîniat și a supus-o la multe chinuri, ținînd-o în temniță multă vreme fără mîncare. Însă Sfînta a primit hrană și vindecare de la un înger, care a salvat-o și de la înec, atunci cînd fericita a fost aruncată în mare. Prinzînd de veste că Hristina mai trăiește, Urban a poruncit să fie prinsă și aruncată din nou în temniță. Urban a murit și în locul său a venit alt dregător, care a chemat-o, și el, pe Sfîntă la judecată. Mărturisind pe Hristos, Hristina a fost bătută cumplit, atrăgînd prin minunile ei pe mulți oameni la credință. După ce a rămas neatinsă în cuptorul de foc în care a fost aruncată, Sfintei i s-au tăiat sînii și limba și, în cele din urmă, văzînd că nu o poate convinge să se lepede de credință, dregătorul a dat poruncă să fie împunsă de slujitori cu sulițele, fericita dîndu-și așa sufletul în mîinile Domnului. (C.G.)
Lasă un răspuns