Încercările eșuate de suicid sînt de multă vreme cazuri la ordinea zilei pentru cadrele sanitare din serviciul Urgențe al Spitalului Județean și pentru medicii din secțiile de Reanimare, Medicală, Psihiatrie și Pediatrie. Săptămînal ajung în acest secții copii, femei și bărbați care găsesc în sinucidere singura rezolvare a problemelor din viața lor. Decepții în dragoste, violență în familie, piederea locului de muncă, a casei sau rezultatele slabe la școală sînt motivele „în top” pentru care sinucigașii încearcă cu disperare să atragă atenția asupra lor. Tuburi întregi de pastile înghițite la nervi, cocteiluri de alcool și sedative, substanțe chimice băute pe nerăsuflate sînt cîteva dintre „rețetele” la care apelează băcăuanii care aleg moartea ca ultimă soluție, dar pe care nu și-o doresc cu tot dinadinsul. Toți cei care apelează la aceste variante de suicid se aleg doar cu o tentativă ratată pe care o pot repeta ori de cîte ori în viața lor apar probleme asemănătoare. Internați în comă, după astfel de episoade, sinucigașii care nu suferă de o boală psihică, dar care au trecut printr-o depresie, declară odată reveniți la viață că regretă ce au făcut, dar dacă s-ar întoarce în timp, ar face la fel.
Lidia C. are 14 ani și este din Sascut. La începutul anului, după un scandal cu bunica sa, fata a înghițit un tub întreg de Diazepam și a fost internată în secția Pediatrie I a Spitalului Județean în comă de gradul I. „Mi-am dorit moartea după ce bunica mea m-a făcut curvă în gura mare. M-a durut foarte tare că în loc să mă creadă pe mine a plecat urechea la bîrfele din sat care îmi scoseseră vorbe că mi-am început viața sexuală. Acum mă bucur că am fost salvată, dar dacă ar fi să mai am o ceartă de felul ăsta în familie aș face la fel”, povestea Lidia la 24 de ore după internare.
Cazuri ca ale fetei din Sascut, dar cu alte motivații, sînt curente în secțiile de Pediatrie ale Spitalului Județean. Adolescentele dețin supremația în tentativele ratate, care au ajuns aproape o modă printre fetele aflate la vîrsta pubertății. Din oraș, sau din mediul rural, fetele nu se tem să înghită zeci de pastile pentru a pune capăt, într-un mod teatral, unei neînțelegeri cu părinții sau prietenii. Oana P. în vîrstă de 16 ani, elevă în clasa a X-a la un liceu băcăuan a înghițit și ea pe nerăsuflate 30 de pastile de Distonocalm și alte 10 pastile pentru afecțiuni cardiace, după ce prietenul său, soldat în termen a făcut o criză de gelozie. Și ea se bucura de faptul că este în viață după tratamentul reanimator care a scos-o din comă, dar nu părea că supărarea care a împins-o la acest gest a părăsit-o.
De partea cealaltă ca vîrstă, în tabăra femeilor și bărbaților trecuți de vîrsta majoratului, dramele care conduc la suiciduri ratate sînt mult mai serioase. Statutul de șomer, divorțurile, lipsa unui acoperiș deasupra capului și lipsa sprijinului din partea familiei sînt motive pentru care adulții își doresc să-și ia singuri zilele.
Mariana S. are 34 de ani și un copil care în toamnă a intrat la școală. Părăsită de soț după un mariaj care a durat aproape zece ani, Mariana, inginer TCM de meserie, șomeră din luna octombrie a anului trecut a cedat în fața greutăților vieții și a dat pe gît un cocteil de vodcă și somnifere. Rezultatul – o comă de gradul II din care a fost scoasă de cadrele medicale ale secției Reanimare. „Sînt într-o situație fără ieșire. Nu știu cum îmi voi crește copilul fără un loc de muncă și fără soțul care m-a părăsit. Mi s-a părut că dispariția mea de pe pămînt este singura rezolvare a problemelor mele”, spune femeia.
Toți cei care au ratat sinuciderea și au ajuns în secțiile de Reanimare și Medicală ajung în cele din urmă și la un control psihiatric. Medicii psihiatri spun că acești pacienți, care nu au o boală psihică, ci doar o tulburare depresivă, nu reprezintă cazurile grave. „Tentativele cu pastile, alcool sau substanțe chimice sînt cele care nu se soldează cu decesul pacienților. Aceste încercări sînt specifice persoanelor care nu reușesc la un moment dat să găsească o soluție pentru problemele lor și se simt depășiți de situație. Sinucigașii care au încercări ratate nu fac altceva decît să strige după ajutor. Gestul lor de a înghiți pastile este un mod de a atrage atenția asupra propriei persoane și probelemelor din viața sa, să obțină compasiunea unor persoane care i-au respins sau au refuzat să-i asculte. Tentativele de sinucidere sînt frecvente în rîndul femeilor și adolescentelor”, spune dr. Carmen Covrig, șefa secției Psihiatrie din Spitalul Județean. La extrema cealaltă, sinuciderile realizate sînt frecvente în rîndul bărbaților. La acest capitol, sinucigașii nu pierd vremea cu pastile, cocteiluri cu alcool, sau otrăvuri. Spînzurarea, tăierea venelor, aruncarea în fața trenului, sau aruncatul în gol de la fereastră sînt metodele practicate de cei care sînt hotărîți să încheie socotelile cu viața. „Nu poate fi considerată sinucidere acțiunea unui bolnav psihic care în momentul spînzurării, de exemplu, nu avea discernămînt. În schimb, persoanele care pînă în momentul sinuciderii erau echilibrate din punct de vedere psihic, recurg la sinucidere în momentul apariției unei tulburări depresive. Este aproape imposibil de ghicit, cînd acea persoană își va pune capăt zilelor, dar există anumite elemente care pot trăda gestul lui. Mulți dintre sinucigașii care nu ratează moartea sînt cei care își maschează tulburarea depresivă acuzînd dureri de stomac, ficat, inimă, cap și chiar consultă medici specialiști pentru aceste boli. Se plîng de insomnii, sau de faptul că au pierdut brusc în greutate”, a continuat dr. Covrig. Din statisticile psihiatrice, reiese că suicidul reușit este caracteristic vîrstei active, cele mai multe situații fiind înregistrate la mijlocul acestei perioade: 45-55 de ani. Pentru tentativele nereușite „optează” cu precădere vîrstele extreme, adolescenții și persoanele în vîrstă. „Sînt și bolnavi psihic care se sinucid cu bună știință, și nu în urma unor halucinații. Aceștia sînt bolnavii cu psihoze în evoluție care conștientizează că boala lor duce la degradare. Cu ultima licărire a conștiinței, ei recurg la gestul sinucigaș”, spune doctorița Covrig.
Pe cît de greu de înțeles este resortul care declanșează în mintea unui om dorința de a-și pune capăt zilelor, pe atît de grea este și prevenirea acestor situații. „Nu se poate ști dinainte cînd un om decide să se sinucidă, dar cînd familia, prietenii, sau preoții sesizează un comportament ciudat la o persoană este bine să-l ajute fiecare cum poate. Găsirea din timp a unei soluții pentru o problemă poate preîntîmpina un gest sinucigaș”, este de părere șefa secției de Psohiatrie. Anul trecut, dintre sutele de pacienți aflați în evidența secției băcăuane de psihiatrie, numai cinci bolnavi s-au sinucis, restul sinucigașilor fiind băcăuani care nu figurau cu boli psihice. (Cezara DUȚĂ)
Lasă un răspuns