Eternitatea clipei

Slănic Moldova în presa vremii: Curierul Băilor Slănic

Exact acum 105 ani, vilegiaturiștii aflați în stațiunea Slănic Moldova luau cu asalt chioșcul cu ziare, unde era expus primul număr al publicației „Curierul Băilor Slănic”, bisăptămînal subintitulat „Jurnal dedicat vizitatorilor”. Redactat în patru pagini, jurnalul se imprima în tipografia Coldner din Iași, avînd o existență estivală. Pe atunci, trei luni pe an, respectiv iunie, iulie și august, aproape o mie de vizitatori căutau alinarea suferințelor bînd apă la cele zece izvoare de apă minerală, cîte se captaseră la acea dată.

În paginile ziarului, adevărate file de istorie, au rămas înscrise, pe lîngă preocupările care ne oferă ambianța „romanțescă” a Slănicului din „la belle epoque”, și variatele creații literare ale unor bine cunoscuți scriitor: Costache Conachi, Wilhem de Kotzbue, Nicu Gane, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, N.A. Bogdan, Costache Negri, Alexandru Vlahuță, care au semnat ani de-a rîndul în paginile Curierului. Raportată la greutățile inerente editării unei publicații locale în acele vremuri, apariția „Curierului Slănicului” rămîne în istoria gazetăriei noastre ca un act de curaj și abnegație, susținut cu eforturi și sacrificii, pe care numai înfocați admiratori ai stațiunii l-ar fi putut îndeplini. Apreciată ca atare, apariția „Curierului” este semnalată elogios de presa acelor vremuri: „Adevărul”, „Țara”, „Secolul”, „Epoca”, publicații care-l prezintă ca „singurul ziar ce apare într-o stațiune balneară a României”.

În 1897 apar 12 numere, urmînd să continue în acest mod în următorul sezon balnear, dar intenția nu poate fi materializată decît în iulie 1903, cînd jurnalul apare cu titlul „Curierul Slănicului”. Pe o perioadă de 13 ani (1903- 1905, 1907- 1915, 1933), s-au editat în fiecare sezon estival între 5-11 numere. Redacția își avea sediul în Hotelul Racoviță (actualul Complex balnear al Petrom).

Primele două numere din 1897 prezintă un istoric al dezvoltării stațiunii și publică versurile poetului, patriotului și omului de vastă cultură- Costache Conachi, tatăl vitreg al marelui om de stat Costache Negri. Dragostea dintre Costache Conachi și frumoasa Zulnia, înfiripată la Slănic în anul 1819, se regăsește în versurile înfocate ale acestuia și publicate în ziar: Munții înalți pînă la nouri,/ Pîraie răsturnate/ Prăpăstii peste prăpăstii, adîncimi întunecoase/ Unde zmeura și fragii și mure cea mai frumoasă/ Cresc în voie despre oameni, că numai cîte o potecă/Slujește la bieții bolnavi de trecut cu mare frică/ Acolo bietul Conachi, acolo biata Zulnie/ S-a întînit Ah!Cine poate întîlnirea lor s-o scrie?”.

Tot Curierul Băilor Slănic ne informează despre concertul muzicii Regimentului 4 Roșiori, în chioșcul din fața cazinoului. Jurnalul mai insera în paginile sale, după modelul ziarelor similare din stațiunile balneare reputate ale Europei Occidentale, lista tuturor vizitatorilor „nefăcînd nici o omisiune”, informații despre metodele terapeutice, apele, flora și fauna stațiunii, condițiile de cazare și agrement cu tarifele lor, programul manifestărilor culturale și al excursiilor, epigrame, cronici rimate, reclame. Reclama publicată de Epitropia Generală a Casei Spitalelor Iași, diriguitoarea stațiunii, situează Slănicul Moldova la nivelul celor mai renumite stațiuni din Europa. Cititorii sînt înștiințați că „metodele principale de aplicațiune vor fi cele obicinuite la Aix-les- Bains, Divonne-les Bains, Evion, Vittel ș.a.m.d.”, că „electricitatea s-a introdus ca aplicațiune medicală, stațiunea fiind utilată cu băi hidro- electrice, instalații care nu există nicăieri în Țara Românească, precum și cu o sală de aer comprimat, după modelul celei de la Reichenhall”. Pentru efectuarea analizelor, stațiunea dispunea de „un modern laborator de himie biologică”. Relativ la condițiile de cazare, vizitatorii erau asigurați că: „Otelurile Slănicului pot rivaliza cu acelea ale stațiunilor balneare din străinătate, atît în privința aranjării, cît și a confortului și a întreținerii”. Un număr ulterior al Curierului, aducînd elogii Epitropiei, „Epitropia lucrează mereu pentru a realiza marele vis al românilor: Slănicul – un al doilea Karlsbad (Karlovy- Vary)”. Mai tîrziu, rubricile jurnalului devin mai variate și interesante: Reportajul Slănicului, Slănicul Medical, Slănicul Științific, Note din Slănic, Simpatiile noastre, Epigrama, Anecdote balneare, Din fuga creionului, Vizitatorii Băilor Slănic etc.

În primul număr din 1932, „Curierul” relatează o convorbire avută la Berlin de profesorul dr. Demetriade cu medicul șef al fostei Armate a IX-a germană, care a stat mai mult timp la Slănic și care a declarat că românii nici nu-și dau seama de marea valoare ce o reprezintă apele de la Slănic în terapia balneară. Renumele internațional al stațiunii, la care a contribuit în mare măsură și acest ziar, poate fi apreciat după marele număr de oaspeți străini veniți din Paris, Londra, Viena, Milano, Florența, Port- Said etc.

Pe bună dreptate, redactorul șef al ziarului, M. Miereanu, sublinia cu mîndrie și satisfacția unei misiuni sacre îndeplinite, în redacționalul „După 30 de ani” apărut în numărul festiv din 26 iulie 1932: ” Timp de 14 ani, fără întrerupere, ziarul nostru și-a făcut conștiincios datoria, contribuind la înălțarea celei mai frumoase stațiuni din România, Slănicul Moldovei…”

De la povestirile inegalabilului Ion Creangă, care a vizitat Slănicul, de la consemnarea primului concert susținut la nouă ani de cel mai mare compozitor român George Enescu în parcul stațiunii, a momentelor războiului și apoi la renașterea și înflorirea stațiunii, la binefacerile izvoarelor minerale, la bogata activitate cultural- artistică desfășurat în paginile acestui ziar, care a preamărit acest colț de rai. O tradiție care ar trebui reînviată. (Romulus Dan BUSNEA – Slănic Moldova)