Se împlinesc 85 de ani de la eroicele lupte încununate de glorie din vara anului 1917- Mărășești- Mărăști- Oituz. Anii au trecut, dar locurile marilor bătălii și numele eroilor jertfiți pentru cauza dreaptă a eliberării și unității naționale nu au fost uitate. Ele au rămas adînc întipărite în conștiința tuturor generațiilor ca exemple demne de urmat și învățăminte pentru viitorime.
Intrată în primul război mondial, animată de idealul realizării unității naționale, armata română – după o scurtă perioadă de succese militare, repurtate în Transilvania la începutul companiei, copleșită de inamic sub raport numeric și al dotării cu armament greu, fără ajutorul promis de puterile Antantei – a fost nevoită să se retragă la sfîrșitul anului 1916 în Moldova, singura provincie românească neocupată de armatele invadatoare.
În aceste momente dramatice pentru soarta țării, forțele patriotice și-au adunat toate puterile, hotărînd să reziste cu orice preț în fața armatelor germano-austro-ungare. În acest cadru se înscriu crîncenele încleștări de la porțile și trecătorile Carpaților Orientali, pe dealurile din preajma Mărăștilor, pe cîmpul Mărășeștilor sau în văile Oituzului, unde vitejii ostași români, săvîrșind pilduitoare acte de eroism, au învins sub deviza: „Pe aici nu se trece…”.
Mărăști, Mărășești, Oituz marchează în această succesiune locul titanicelor înfruntări, unele dintre cele mai mari care s-au produs pe frontul oriental în primul război mondial, evocînd vitejia legendară a ostașilor români, hotărîți să lupte cu orice sacrificiu pentru unitatea neamului românesc.
Vara anului 1917 a fost hotărîtoare pentru scopurile armatei române. Cele trei mari bătălii purtate cu eroism au demonstrat că un popor nu poate fi învins cînd luptă pentru dreptate și adevăr.
Desfășurat între 9 iulie și 21 august 1917- bătălia ofensivă de la Mărăști (9-19 iulie), bătăliile defensive de la Mărășești (24 iulie-21 august) și Oituz (26 iulie-10 august) au transformat trecătorile Carpaților Orientali în puternice redute de care s-au zdrobit toate încercările dușmanilor cotropitori.
Îndra-devăr, Mărăștii, Mărășeștii și Oituzul au fost mormîntul planurilor inamicului, aici reușindu-se o strategie de rezonanță mondială: pe de o parte împiedicarea cotropirii totale a României; pe de altă parte ferirea țărilor din coaliția Antantei de lovitura care ar fi reprezentat-o pătrunderea inamicului în Ucraina și destabilizarea frontului în Balcani.
Victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz au reprezentat o contribuție importantă la înfrîngerea militarismului german, un moment hotărîtor în lupta pentru înfăptuirea statului național unitar român. Este unanimă concluzia că prin durată, efective angajate și anvergură, bătălia de la Mărășești ocupă un loc central în suita marilor bătălii din primul război mondial. Timp de 29 de zile, la Mărășești s-au confruntat peste 20 de divizii de ambele tabere, amploarea încleștării avînd ca rezultat marile pierderi suferite în oameni: peste 27 000 – armata română; circa 25 000 armata rusă și 65 000 armata germană.
Ca o recunoștință a rolului pe care luptele din vara anului 1917 de pe frontul româneasc l-au avut în desfășurare operațiunilor militare pe întreg teatrul de război european, în 1921 președintele Franței – Paul Deschanel – a decorat orașul Mărășești cu ordinul: „Crucea de războiu”.
Prin sacrificiul și eroismul dovedit în luptă, armata română a întrunit elogiile opiniei publice mondiale. Pretutindeni, ziariștii și scriitorii, oameni politici și conducătorii de state, definind apriga confruntare, au elogiat faptele de arme ale românilor, moralul ridicat și dorința lor de a învinge.
În memoria celor care au căzut la datorie, în vara anului 1917, oprind cu piepturile lor armatele cotropitoare, poporul român recunoscător, a ridicat pe locurile de bătălie mausolee la Mărăști, Soveja, Mărășești și Focșani, iar pe plaiurile băcăuane – pe valea Oituzului, Cașinului și Trotușului – s-au amenajat prin grija Societății „Cultul Eroilor” zeci de cimitire, care adăpostesc osemintele a peste 80.000 de eroi cunoscuți și necunoscuți.
În sate, comune și orașe, pe malul apelor, pe dealuri și coline s-au înălțat sute de monumente și troițe pe care sînt săpate numele celor căzuți în luptă și plecați în veșnicie cu datoria împlinită. Ele sînt un omagiu adus tuturor celor care au pus mai presus decît viața dragostea de țară și de neamul din care s-a născut.
La împlinirea a 85 de ani de la eroicele bătălii din vara anului 1917, ne plecăm cu venerație și recunoștință în fața tuturor eroilor neamului care și-au iubit patria pînă la sacrificiul suprem și care își dorm somnul de veșnică odihnă în pămîntul pe care l-au apărat.
Generațiile de azi și de mîine trebuie să cunoască prețul dureros al acestor sîngeroase bătălii, jertfa înaintașilor pentru înfăptuirea României întregite. (Col (r), Corneliu Chirieș)
Lasă un răspuns