INVITAȚIE LA DIALOG Dar de la Domnu’

Dragoș Ciobanu, economist, Bacău: Fenomenul pe care vi-l sesizez nu e nou, se amplifică continuu și nu-i văd nici o șansă de rezolvare, cel puțin deocamdată: cerșetoria. În fiecare zi, nici nu ieșim bine pe stradă și ne lovim de ei. Tineri, bătrîni, teferi și bolnavi, jegoși sau curați întind mîinile, implorînd milostenia și blagoslovind în numele Celui de sus. Nu e nici o jenă, nici o reținere. În unele locuri stau înșirați ca la coadă. Dacă le scapi fiecăruia cîte o monedă, riști să rămîi tu însuți fără bani de pîine. Imagini și năravuri stresante. Eu sînt de acord că e multă sărăcie, că suferința e la tot pasul, dar trebuie să înțelegem că nu mila publică e cea care rezolvă situația. Pentru mulți, cerșetoria a devenit o profesie care prosperă. Nu sînt împotriva, dar nici în favoarea ei. Faptele creștinești trebuie să aibă o cu totul altă față și destinație. Nu înțeleg de ce instituțiile abilitate cu ordinea publică și confortul nostru urbanistic nu fac, măcar din cînd în cînd, curățenie și în acest domeniu.

„Spectacol” de sunet și „maniere”

Ion Lungulașu, lucrător comercial, Bacău: „Am avut ocazia să mă conving, încă odată, de faptul că «limba ascuțită» cu care sînt înzestrați unii oameni nu are limite. Băcăuanii care au călătorit duminică dimineață cu autobuzul 22 îmi vor da dreptate. Taxatoarea de pe mașina respectivă s-a produs într-un recital de sunet și «maniere», imposibil de redat. Nici nu apuca omul să pună piciorul pe scara mașinii, că și era luat în primire, de parcă se făcea vinovat că vrea să călătorească cu autobuzul respectiv. «Treci mai repede la bilet, avansează în față; dă-mi bani potriviți; nu mai vorbiți atît, că nu pot gîndi, ce vrei și tu acuma?; stai acolo că șezi bine, dacă nu-ți place, dă-te jos, ai fi și tu vreo sculă? Ia-ți mașină și lasă-mă în pace». Vocabularul de mahala, postură de moralizator. Sigur, nu pot reproduce integral limbajul folosit de taxatoarea abuzivă, al cărei comportament îl consider scandalos. Dar nici nu i-l pot trece cu vederea, fiindcă el se poate repeta oricînd. Mă întreb, însă: dacă astfel de slujbași sînt lipsiți de simțul măsurii în ce privește modul de adresabilitate, de ce șefii îi tolerează? Sau nu știu ce se întîmplă pe traseu?”.

Străzi curat – murdare!

Mirabela Pătrașcu, profesoară pensionară, Bacău: „Am constatat că pasiunea unora pentru cîinii de companie s-a transformat într-un factor de poluare a orașului și de stresare a celor care au ochi să vadă. Nu doar spațiile verzi, ci și trotuarele sînt transformate în wc-uri publice pentru respectivele patrupede, care sînt lăsate să-și facă nevoile fiziologice acolo unde le apucă. Dimineața, mai ales, mizeria canină te obligă să faci slalom inclusiv pe Calea Mărășești, pe strada Mihai Viteazu sau 9 Mai. Știu că există reguli în privința asta. Nu contest eforturile Primăriei de a ne oferi un oraș curat și îngrijit, dar nici nu înțeleg de ce nu se aplică regulile (și amenzile) în cazul celor ce nu le respectă. E un paradox: ne preocupă starea de confort a cîinilor, dar nu ne preocupă confortul și sănătatea oamenilor. Pe edili nu-i deranjează? Sau ei circulă doar cu autoturismele?”. (Rubrică realizată de Florin DUNĂREANU)