• din cele 11 dosare depuse la Direcția de Sănătate Publică de persoane ale căror afecțiuni nu se pot rezolva decît în străinătate, doar unul a primit răspuns favorabil de la Ministerul Sănătății • o studentă care avea nevoie de o intervenție chirurgicală oftalmologică în Belgia a renunțat să mai aștepte banii de la minister și și-a găsit singură sponsori • restul bolnavilor incurabili așteaptă încă o minune
Prin hățișul legislativ care guvernează din ’89 încoace sistemul sanitar din România, bolnavii reușesc cu greu să-și mai capete drepturile. Despre un tratament sau o intervenție chirurgicală în străinătate, marea majoritate a băcăuanilor peste care a căzut blestemul unei boli incurabile crede că sînt lucruri imposibile. Cu toate acestea, o mică parte dintre bolnavii cu afecțiuni incurabile „încearcă marea cu degetul” și solicită de la Ministerul Sănătății contravaloarea intervențiilor chirurgicale din clinicile străine. Cîțiva solicită, dar și mai puțini ajung să primească ajutorul ministerului. Acte medicale peste acte, avizări din partea unor comisii de specialitate, consulturi și așteptarea aprobărilor, a răspunsurilor de la clinica din străinătate, toate acestea fac ca o pentru o astfel de solicitare un pacient să aștepte luni în șir.
Primul pas care trebuie făcut de un bolnav care vrea să ajungă în străinătate pentru vindecare sau tratament este acela de a depune o cerere la Direcția de Sănătate Publică (DSP) însoțită de toate actele medicale eliberate de medicii specialiști care l-au consultat pe pacient. Dacă actele medicale sînt parafate de medici din clinicile universitare în care se specifică faptul că respectivul pacient are șanse de însănătoșire numai în străinătate, atunci bolnavul a mai scăpat de cîteva drumuri. „Cererea și actele medicale care atestă că bolnavului îi este indispensabilă o intervenție într-o clinică din străinătate, DSP-ul le trimite la Comisia de Specialitate Teritorială. Aici, pentru fiecare specialitate medicală în parte există subcomisii care îi consultă și îi evaluează din nou pe solicitanții de ajutor pentru tratamentul peste hotare. Dacă această comisie constată că pacientul nu mai poate fi salvat decît într-o clinică din străinătate, ni se transmite printr-un proces verbal țara, localitatea, clinica și adresa acesteia”, explică farmacista Lilioara Popa, de la DSP, responsabilă cu dosarele bolnavilor care solicită tratament în spitale străine. Răbdarea unui bolnav pentru care sănătatea se mai ține doar într-un capăt de ață este în continuare încercată. Chiar dacă la Iași, comisia a avizat plecarea într-o clinică din Europa, bolnavul nu se poate declara încă scăpat. „Dosarul, în care se adaugă avizul comisiei din Iași, îl trimitem la Ministerul Sănătății, unde există o altă comisie de investigare. La același dosar alăturăm costurile intervenției și al transportului după ce le aflăm și noi prin corespondența cu spitalul respectiv și cu Tarom. Sînt situații în care Iașiul dă avizul, dar Bucureștiul decide că boala este depășită, sau că ea poate fi rezolvată și în țară. În această situație, pacientul nu mai primește ajutor pentru tratament în străinătate”, a adăugat farmacista Popa.
Nici în cazul fericit, în care bolnavul primește avizul ministerului, grijile nu se termină aici. Răspunsul favorabil se transmite DSP-ului, căruia îi revine sarcina să țină corespondența cu spitalul unde bolnavul urmează să fie vindecat. „Prin e-mail, sau prin fax transmitem clinicii că pacientul respectiv a primit banii de la minister și solicităm programarea sa la operație. De abia din acest punct, pacientul poate spune că șansa i-a surîs”, continuă Lilioara Popa.
Teoria despre felul în care un bolnavul își poate acorda o șansă într-o clinică specializată în respectiva maladie este pe cît de stufoasă, pe atît de greu de pus în practică. Acest lucru este dovedit de faptul, că din luna octombrie a anului trecut și pînă în prezent, doar 11 băcăuani și-au depus dosarele la DSP în vederea obținerii unui ajutor pentru tratamentul în străinătate. Dintre aceștia, unul singur a primit avizul minsiterului, iar unul și-a găsit rezolvarea cu ajutorul unor sponsori. Ceilalți nouă bolnavi așteaptă de luni întregi ca Minsiterul Sănătății să le răspundă. Singurul băcăuan care a primit bani de la minister este o studentă în vîrstă de 23 de ani. Simona Dospinescu, din Bacău, suferindă de o afecțiune cardiacă gravă, a primit în luna iunie a acestui an cele 202 milioane de lei cît o costa operația la Clinica Mont Godine din Belgia. Operată o dată și în clinica din Tîrgu-Mureș, Simona nu mai avea șanse să rămînă în viață decît dacă era operată într-o clinică specializată în vindecarea bolii ei. Tînăra a așteptat opt luni ca cererea ei să fie pusă în practică. Demersurile pentru obținerea ajutorului de la minister le-a început în luna octomnrie a anului trecut, iar operația a avut loc abia în luna iunie a acestui an. Mai norocoasă ca Simona Dospinsecu a fost o altă studentă de 23 ani din Bacău. Daniela Laslău, bolnavă de o afecțiune oftalmologică al cărei rezultat era orbirea, a scăpat în ultimul moment de această maladie. Pentru că răspunsul de la MS întîrzia să apară, tînăra a bătut din ușă în ușă în căutarea unui sponsor. În mai puțin de o săptămînă de la demararea acțiunii pe cont propriu, Daniela a primit cei 3.000 de euro, cît o costa operația din Belgia, și în aceeași lună în care și-a depus dosarul la DSP a și fost vindecată. Dintre cei nouă băcăuani care așteaptă încă ajutorul ministerului pentru ca viața lor să fie salvată, cel mai tragic caz este al unei fetițe de 12 ani, bolnavă de leucemie, pentru care intervenția chirurgicală din Milano costă 2,5 miliarde de lei. Fata nu a primit încă răspunsul de la București, dar nu și-a pierdut speranța. (Cezara DUȚĂ)
Lasă un răspuns