Sfinții se declară „cu prudență”

Recentul caz al părintelui Ioan goagă din Berești – Tazlău, al cărui trup a fost descoperit neputrezit, la 11 ani după ce a fost îngropat, a stîrnit curiozitatea cititorilor noștri. La redacție am primit mai multe telefoane prin care am fost întrebați de ce nu este declarat preotul ca sfînt. Venim să le răspundem curioșilor că, în tradiția ortodoxă românescă dezgroparea morților nu este o regulă stabilită prin canoanele bisericești, ci s-a impus în timp și se săvîrșește numai cu acordul familiei. Cînd se împlinesc șapte ani, familia sau rudele răposatului se adună la cimitir și cer preotului oficierea unor rugăciuni speciale. Atunci, sicriul este dezgropat, iar oasele sunt curățate și rearanjate, fie în același loc, fie adunate într-o fîșie de pînză albă. Se întîmplă, e drept mai rar, ca, după șapte sau nouă ani, mortul să fie găsit cu trupul sau cu unele dintre organe neputrezite, cazuri ce se pot explica fie pe cale știinfică (condiții de mediu, boli suferite în viață, locul în care a fost îngropat etc), fie pe cale nerațională (păcate grele, blesteme, răutăți săvîrșite în viață și nemărturisite în fața preotului etc).

Există și cazuri, excepționale, cînd trupul este descoperit neputrezit, ca o mărturie a sfințeniei. „În cazul sfinților, Cel care îngăduie să fie descoperite semne ale sfințeniei este Dumnezeu. De obicei, sfinții sunt descoperiți în chip minunat, unul dintre cele mai cunoscute cazuri din secolul al XX-lea fiind cel al Sfîntului Ioan Iacob Hozevitul. Mulți dintre ei sunt cunoscuți datorită vieții trăite pe pămînt. Mulți dintre ei au avut în viața pămîntească îndeletniciri deosebite. Dacă ar fi să luăm în vedere perioada contemporană, vedem că unii au fost martiri (mucenici) și mărturisitori, alții ierarhi, alții venerabili pustnici, călugări, cuvioși și cuvioase, alții s-au distins prin fapte de caritate și dreptate socială și prin darul facerii de minunui. Există și alte semne ale sfințeniei, pe lîngă trupul rămas nestricat: mireasmă plăcută ce izvorăște din el, minunile ce se săvîrșesc prin atingerea lui, liniștea și pacea ce se pogoară în suflet atunci cînd ești lîngă mormîntul sfîntului. Însă, cînd e vorba de a da verdicte în acest sens, Biserica nu se grăbește niciodată, iar cuvîntul de bază este prudența”, ne-a declarat preotul Nicolae Hurjui. Cît despre căpătarea statutului de sfînt, demersurile aparțin doar Bisericii Ortodoxe Române, singura în măsură să decidă cine are sau nu dreptul de a fi canonizat. (Constantin GHERASIM)