Profund nemulțumită și indignată de modul în care unele autorități române aplică legea și înțeleg să împartă dreptatea în cauze la fel de limpezi precum lumina zilei, o buhușeancă se gîndește tot mai mult la posibilitatea de a se adresa, pentru stabilirea adevărului și intrarea în deplină legalitate, Cuții Supreme a Drepturilor Omului de la Strasbourg, indiferent de dificultățile și costurile unui asemenea demers. Din cele sesizate redacției de către corespondenta noastră, pricinile care au determinat-o să ni se adreseze își au căile de rezolvare chiar în orașul în care locuiește, Buhuși, și țin de o singură persoană: primarul. De voința, bunăvoința și corectitudinea acestuia. Consecvent principiului pe care ziarul nostru îl promovează încă de la prima ediție – acela de a-i asculta și trata pe toți în mod egal, punîndu-le la dispoziție și spațiul necesar publicării opiniilor personale exprimate în termeni decenți și cu asumarea implicită a responsabilității ce rezidă din conținut, prezentăm în continuare cazul doamnei Maria Țipa, așa cum este relatat în scrisoare.
„Domnule redactor șef,
Mă numesc Țipa Maria, am domiciliul în Buhuși, str. M. Eminescu, bl. 11, sc.C, ap. 5, jud. Bacău și apelez la sprijinul dvs. luînd în considerare că presa este totuși a patra putere în stat. Despre ce este vorba: în anul 1999, pe raza orașului s-au efectuat lucrări de îmbunătățiri funciare, finanțate prin investiție guvernamentală din fonduri PHARE.
Deși acest proiect avea și un capitol destinat despăgubirilor ce puteau fi acordate proprietarilor pe terenurile cărora urma să se execute lucrarea, respectiv „Cheltuieli pentru obținerea și amenajarea terenului”, și avîndu-se în vedere dispozițiile legale în materie, art. 41 alin.3 din Constituție și Legea 33/1994, astfel de despăgubiri nu s-au acordat nici unui proprietar, pe considerentul semnărilor unui acord cu privire la ocuparea definitivă sau temporată a terenului respectiv.
Acest drept de despăgubire există pentru că în acest acord nu se menționează decît acceptul proprietarilor de a executa lucrările așa cum au fost nominalizate, iar pe de altă parte, în paragraful ultim al acordului se menționează că pentru suprafețe ocupate se pot acorda despăgubiri stabilite prin negocieri directe între beneficiarul lucrării și proprietarul de teren. Deci acest acord nu reprezintă o donație a terenului și nici o renunțare la despăgubiri din partea proprietarilor. Fiind proprietarul unei suprafețe afectate de lucrări, în urma unei adevărate corespondențe cu autoritățile locale și județene, care a durat un an, în anul 2000 am deschis acțiune în instanță pentru despăgubiri civile. Trebuie să menționez că proprietarii îndreptățiți la astfel de despăgubiri au fost în număr de peste 100, dar eu am fost singura care am avut curajul să pornesc la luptă cu autoritățile locale. Acest curaj mi-a fost susținut în permanență de adevărul pe care-l știam de partea mea. Prin sentința civilă 688/29.05.2001 a Judecătoriei Buhuși pronunțată în dosarul 1084/2000 și Decizia Civilă 1431/ 19.09. 2001 a Tribunalului Județean Bacău, Consiliul Local Buhuși a fost obligat la plata despăgubirilor civile în valoare de 67.001.142 lei. Așadar, instanța și-a făcut corect datoria. Ce a urmat? Cu hotărîrea judecătorească definitivă și irevocabilă, investită cu formula executorie, în data de 05.11. 2002 am încercat pe cale amiabilă să scutesc Consiliul Local de încărcătura debitului către noi, creditorii, cu taxa de executare silită și reactualizare a sumei, atrăgînd atenția chiar asupra faptului că aceasta nu era de neglijat totuși, fiind vorba de o diferență de aproape 11.000.000 lei ce urmau a fi plătiți în plus în cazul refuzului plății de bună voie. 6 700 000 lei a fost numai taxa pretinsă și achitată executorului judecătoresc. Plata a fost refuzată de către Primărie, respectiv de primar, preferîndu-se executarea silită sub motivul că vor veni și alți proprietari din cei afectați de lucrări să ceară despăgubiri.
În plus, primarul conta că în decembrie 2001 termenul se prescria pentru cei care n-au cerut despăgubiri în instanță. În 30.11. 2001 am demarat procedura de executare silită. Suma de 77.223.201 lei a fost indisponibilizată în Trezorerie prin adresa 354/13.12.2001 a Biroului executor judecătoresc.
Ulterior, prin diverse intervenții, plata sumei indisponibilizate a fost amînată ilegal. În 15.01.2002, d-nul primar Turcea Ionel a formulat o contestație la executarea silită sub motivul că ar fi înaintat un memoriu de recurs în anulare la Hot. 688/ 29. 05. 2001 d-lui procuror general al României, iar la primul termen și pe acela de acțiune inițiată în anularea titlului de proprietate. În 23.01.2002 am cerut validarea popririi în instanță. La audiența cerută d-lui primar în 08.01.2002 am fost amenințată cu punerea în anulare a titlului de proprietate, lucru pus în fapt de primar în data de 12.02.2002. Astfel, în mai puțin de o lună pe rolul Judecătoriei Buhuși se aflau trei dosare în soluționare: Consiliul Local – prin primarul Turcea Ionel și Țipa Neculai și Țipa Maria, dar practic cu aceeași bătaie – teren și despăgubiri. Considerînd că deja nu mai poate fi vorba de căi legale și cinstite de atac în instanță din partea primarului, ci totul a luat forma unor amenințări și hărțuieli care nu reprezintă altceva decît un abuz în serviciu din partea unor funcționari publici, am cerut sprijinul celorlalte autorități judiciare și administrative superioare. În 30.01.2002 am depus plîngere penală Parchetului de pe lîngă Judecătoria Buhuși invocînd art. 246 C.P. – Abuz în serviciu contra intereselor personale din partea unor funcționari publici.
Am adresat rînd pe rînd memorii Guvernului – corpului de control al primului ministru, d-lui ministru al administrației publice – Octav Cozmîncă, d-lui prefect al județului Bacău – Radu Cătălin Mardare, la care am avut acordate audiențe. Prin adresele primite ca răspuns din partea acestor autorități nu se contesta dreptul meu, dar sînt îndrumată către autoritatea judecătorească sau către primar și executorul judecătoresc. Prin rezoluția Parchetului Buhuși în dosarul nr. 78/P/2002 rezulta că primarul n-a săvîrșit nici o faptă penală și mă îndruma să clarific situația civil. Dar m-am adresat oare parchetului pentru altă faptă decît una soluționată deja în civil și pe care primarul refuza să o ducă la îndeplinire? Am insistat cu plîngerea penală la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Județean Bacău și aștept răspunsul.
Am trei hotărîri definitive și irevocabile, executorii, în favoarea mea și o hotărîre prin care se respinge ca nefondată acțiunea de anulare a titlului de proprietate. Am insistat, în audiențe la autoritațile locale și județene, fără nici un alt rezultat decît acela de a plictisi, încît în ultima instanță nu-mi rămîne altceva decît să urmez sfatul de a chema în judecată statul român prin reprezentanții din teritoriu.
Sînt hotărîtă, dacă va fi nevoie, să ajung chiar la Curtea Supremă a Drepturilor Omului.
Indiferent de poziția și locul pe care-l ocupăm pe scara socială, indiferent de cîți bani am avea în buzunare, toți sîntem obligați să respectăm legea în fața căreia sîntem cu toți egali. De reținut ar fi faptul că prin refuzul repetat și prin acțiunile întreprinse de acest primar care caută să se eschiveze dînd vina pe consilieri, la sfîrșitul lunii mai 2002 Primăria Buhuși avea de plătit în plus față de suma inițială 17.482.164 la care se adaugă și valoarea cheltuielilor de judecată din celelalte dosare. Mă adresez dvs. întrucît mi-a rămas singura speranță în soluționarea aceastui caz”. (Țipa Maria, Buhuși- august 2002)
Lasă un răspuns