Că handbalul băcăuan la nivel de seniori a ajuns de izbeliște nu mai este nici un secret pentru nimeni. Generații după generații de handbaliști formați la Clubul Sportiv Școlar au plecat și pleacă din Bacău, în ultima perioadă chiar fără a mai trece prin filiera „Știința”, acolo de unde se alegeau și cu o diplomă universitară de la Facultatea de Educație Fizică și Sport. Dacă în acest moment ar fi adunat, de aiurea, un lot de 12 jucători crescuți aici, chiar cu o medie de vîrstă de 30 de ani, Bacăul ar avea echipă de primă ligă atît în competiția feminină, cît și în cea masculină. Aceasta ar fi doar condiția necesară, nu și suficientă. Lipsesc banii și sportivii trebuie să se gîndească și la zilele care vor urma. Salariile în învățămînt sînt mici, inclusiv la profesorii de sport. În plus, cam toată lumea s-a lămurit în privința promisiunilor. Majoritatea sînt deșarte. Nici atunci cînd închei contract nu e treaba sigură. Zicala cu „Mai rezistă o lună și o să vezi că va fi bine” nu mai ține. Aproape că nu mai există practicant al acestui sport, în special dintre cei cu valoare conștientizată, care să nu dorească să-și găsească o echipă „bună”. Cum în țară acestea s-au rărit, ideea este de a prinde un loc măcar într-o formație de liga a treia sau a patra, într-o țară occidentală. Regretatul antrenor Eugen Cucu a avertizat în numeroase rînduri asupra coborîșului în care a fost angrenat handbalul băcăuan. Rînduri, rînduri, campioni europeni sau mondiali, mai ales la juniori, handbaliștii băcăuani au ales exilul. Lecușanu, Berilă, Armanu, Fortuneanu etc., sînt doar cîteva exemple dintr-o listă care depășește 100 de nume în ultimii 10 ani. (M. A.)
Lasă un răspuns