E plină vacanță și încerci cît mai mult să profiți de ea. Vrei să mergi la ștrand, să joci un biliard cu băieții sau să vezi un film cu gașca. Știi că trebuie să ajungi și la mare, oricare ar fi finanțele de care dispui. Ți-ar plăcea ca oricînd ai chef să te poți duce în discotecă, căci, totuși, EȘTI ÎN VACANȚĂ. Dar, mai mereu, toate acestea rămîn doar vise. Și asta numai din cauza unor părinți protectori care te tratează ca și cum ai avea cinci ani.
Ai cunoscut un tip marfă de tot, care spre bucuria ta te-a invitat în discotecă. Totul e bine și frumos pînă acasă unde te așteaptă interogatoriul: „Unde te duci? Cu cinemergi? Cine e cutare?” etc. Iar în final, cînd cu jumătate de gură ți se dă permisiunea de a pleca apare lovitura :”Să nu cumva să vii mai tîrziu de ora…”
Fie că e vorba de prietenii tăi, fie de felul cum te îmbraci, fie de note, sau de felul cum îți petreci timpul liber, părinții găsesc mai mereu ceva de obiectat. Poate dacă erai un copil minune și luai toate olimpiadele posibile, mai era ceva, dar altfel, așa cum ești nu primești decît obiecții. Singura soluție rămîne un tratament de educare. Iată cîteva reguli de plecare.
Reguli universal valabile
• Regula cea mai importantă: Zi ca ei și fă ca tine.
• Nu le spune niciodată notele mici cînd sînt supărați. Mai întîi înșiră-le pe alea bune, și la urmă strecoară și pe cele catastrofale (dar nu mai mult de două-trei).
• Nu le spune cînd dai teze sau extemporale, pentru că sigur vor ține minte și te vor întreba de rezultate. Mai bine așteaptă să vezi ce note iei, apoi spune-le în treacăt că ai dat teză, dar ai uitat să aduci ainte, și apoi laudă-te cu nota luată, dar numai dacă e mai mare de șase.
• Sînt interesanți de data ședinței cu părinții. Cum să scapi de această nesuferită întrunire? Spune-le că diriga a chemat la ședință în special pe părinții copiilor cu probleme, și cu tu ești „elevul-model”, așa că s-ar deranja degeaba.
• Dacă știi că trebuie să ieși în week-end-ul ce se apropie, încearcă să fii gasit(ă) studiind. Chiar dacă ești în vacanță, pentru ei e foarte important ca măcar din cînd în cînd să fii „prins” cu nasul într-o carte. Teancurile de cărți în jurul tău și cîteva mîzgîlituri pe un caiet îi vor face foarte mîndri de tine și în plus sigur te vor lăuda la toți vecinii.
• Te-au lăsat în sfîrșit unde vroiai. Ca să fii sigur că te vor lăsă și a doua oară, ar fi bine să ajungi acasă la ora impusă. E adevărat că e greu să pleci cînd distracția e în toi, dar tot tu vei avea de cîștigat. A doua oară vei putea să împingi nota cu jumătate de oră, vor fi de acord, și tot așa de fiecare dată, pînă cînd se vor obișnui ca tu să fixezi ora la care te întorci acasă. Un amănunt foarte important: la orice petrecere te duci, la orice prietenă spui că dormi, nu uita să precizezi că părinții sînt acasă. Dacă ai tăi părinții au obiceiul să verifice, atunci spune că părinții vor fi și ei, dar în trecere, adică nu vor sta toată noaptea. Dar respectivul(a) are un frate mai mare, care va fi acolo și supraveghează. Contează foarte mulți să precizezi că există cineva mai în vîrstă, e mai de încredere.
• Orice ar fi, nu abuza de chestia cu „Sînt în vacănță. Măcar acum pot să fac ce vreau”. Încearcă să le explici că tu și prietenii tăi ați stabilit să vă întîlniți la un anumit interval de timp. Asta bineînțeles nu te va face împiedica să citești pentru școală (chiar dacă știm că nu o vei face).
• De fiecare dată cînd vezi că nu te înțeleg, îți vine să le spui celebra frază „Da’ parcă ce! Voi cînd erați la vîrsta mea ce făceați?”. Asta nu prea ține, pentru că într-un mod foarte ciudat, această frază declanșează nu seria nebuniilor care le-au facut, ci dimpotrivă, restricțiile și regulile care erau pe vremea aceea. Mai bine provoacă-i discret la niște discuții care să le amintească de vremurile în care și ei încercau să își coripă părinții. Nostalgia îi va face să fie mai îngăduitori.
• Un lucru esențial în discuțiile cu părinții este tonul vocii. Chiar dacă ei pot începe să ridice tonul, tu menține-te calm(ă), pentru că astfel le arăți că îi respecți, și că spre deosebire de ei tu nu te ambalezi din orice motiv. Vei evita astfel un scandal de proporții. „Da, așa e. Ai dreptate!”. Acestea sînt cuvinte magice care îi vor face să se blocheze și să uite de la ce a pornit cearta.
• Nu le face prea des confidențe. Se vor obișnui și apoi nu vei mai scăpa de întrebări. O confidență pe săptămînă e destul.
Reguli pentru fete
Problemă majoră: discoteca. Mai toți părinții au rău de discotecă. Fie că sînt golani, că nu ai ce căuta acolo, nu-i de tine, că sînt nopți pierdute aiurea și riști să fi „violată”.Tu ai alte treburi mai importante, cum ar fi pregătirea pentru facultate.
Soluția: Pentru început, obișnuiește-i cu balurile organizate de licee, de regulă chiar în discoteci. Spune-le că vin chiar și tocilarele clasei, de fapt fetele pe care ei le apreciază pentru că sînt silitoare, și, în plus, profesori vor fi la tot pasul. Obișnuindu-se cu ideea, și văzînd că vii mereu teafără acasă, vor mai scăpa din cînd în cînd cîte o învoire în afara balurilor. Încet, încet, te asigur că îți vor da mînă liberă, și vei putea fugi în discotecă cam de cîte ori vei dori.
Problemă majoră: băieții. Nu le place prietenul tău. Că e prea mare, că tu ești prea mică pentru a umbla cu băieți, că din cauza lui nu mai înveți, că ar cam trebui să o mai rărești cu întîlnirile.
Soluția: Dovedește-le cum poți, că ești destul de matură ca să iei singură unele decizii și că îți alegi prietenii după niște criterii extrem de severe. Tu știi exact ce vrei, adică un băiat cuminte, deștept, care să te înțeleagă, și cu care să ai ce să discuți (mă rog, ei trebuie să creadă asta, și vor fi foarte încîntați). Înainte să treci prin proba de foc și să le prezenți alesul inimii tale, instruiește-l bine de tot. Cum să se comporte, ce subiecte să nu abordeze, ce să vorbescă, cum să se îmbrace. Pune-l să precizeze în treacăt și cu modestie despre notele lui bune de la școală și mai ales să nu își vorbească de rău părinții.
Reguli pentru băieți
Problemă majoră: școala. Că nu prea dai pe la școală, că notele tale nu se ridică la nivelul dorit, că parcă nici nu te interesează să iei note mari. Și în plus, mereu la ședință diriginta se plînge de tine și spune că ești cam obraznic.
Soluția: În primul rînd, tu te duci la școală în fiecare zi, dar dimineață e foarte greu să te trezești și întîrzii mai mereu. Profesorii nu te înțeleg, și de aici multe absențe în catalog. Să nu uităm că ești la liceu și profesorii sînt foarte severi. Tu nu ești obraznic, dar pur și simplu personalitatea ta e prea complexă pentru a fi suportată de niște profesori atît de rigizi. De acea te consideră obraznic, pentru că spui ceea ce gîndești, și pentru că tu, curios din fire și dornic de învățat (îți vine și ție să rîzi, nu-i așa?) pui tot felul de întrebări. Pe ei îi deranjează, și astfel te taxează și la note.
Problemă majoră: gașca. Asta e. Nu le place grupul tău de prieteni. Că nu sînt de nasul tău. Că tu, băiatul mamei, cuminte și drăguț, cum poți să te încurci cu niște golani. Că te împing la rău, că umbli prin baruri din cauza lor, că or să te ducă la rău.
Soluția: În primul rînd explică-i că tu nu te lași influențat de nimeni. Ești băiat cu capul pe umeri și astfel alegi ce e bine și ce e rău. Dacă tu ești băiat cuminte, e normal că nu poți umbla decît cu băieți cuminți. Strecoară-le din cînd în cînd cîte o poveste despre cîte o faptă bună pe care ați făcut-o, sau despre ce de treabă sînt prietenii tăi. Problema cu barurile e mai spinoasă, deoarece ei au rămas la vechea „prăjitură la o cofetarie”. Explică-le că în ziua de azi nimeni nu mai merge la cofetărie. Toți tinerii, toți prietenii, cunoștințele, pînă și tocilarii clasei, mai beau cîte o bere într-un bar. Ai grijă însă să le spui că unde mergi tu vin doar tineri, e bine și frumos și nu e un local rău famat. (Roxana Șmil)
Lasă un răspuns