Între oameni

100 %… parțial

Nicoleta BLANARIU

Zilele trecute am avut o tristă revelație: am probleme cu traducerea din română în română.

Cu „En Gross”- spoit din gros mai peste tot, în locul cuvenitului „En Gros”- am început să mă obișnuiesc. Și caut să mă resemnez cu ideea că angrosisștii, după ce vor fi contribuit din gros „reformarea” economiei, vor face ordine și în limbă.

Cu pleonastica „Repriza a II-a”, intrată deplin în drepturi nu numai la stadion, ci și pe canalele mediatice, nu-și mai bate nimeni capul. Ar fi o bătălie dinainte pierdută; încă o dată, uzul cotidian schimbă norma academică. Devierile comportamentale manifestate (la un eșantion minoritar) prin pedanterie lingvistică au fost eficient asanate de larma suporterilor. Prea puțini dintre ei mai sînt interesați să afle, în afară de scorul la pauză, și faptul că în limba -mamă de la care l-am înfiat, „repriză” (din franțuzescul „reprise” ) înseamnă taman „reluare” a unei activități. E greu de priceput atunci cum chiar Prima Parte a unui meci se va numi … „Repriza Întîi”, așa cum ne-am obișnuit să ni se tot spună, fără nici o tresărire la cartonașele galbene fluturate de lingviști. Dar nu mai spunem nimănui ce se întîmplă în ograda noastră. Noi vorbim, noi înțelegem. It’s OK.

Toată compasiunea însă pentru străinii care nu-și mai pricep limba maternă atunci cînd o folosesc, în mod inventiv, unii dintre ai noștri. Aflați în România, cu prilejul ediției din ’93 a unor cursuri de vară organizate la Universitatea din Iași, niște francezi au avut plăcerea să găsească în galantarele românești o specialitate numită, așa cum scria clar și descumpănitor pe etichetă,… „Choix a la creme”, adică, pe românește spus, „alegere cu cremă”. (Pentru invitați, „alegerile cu cremă” nu aveau nici un iz electoral, pentru că la ei acasă acest eveniment politic, vădind de altfel o generalizată blazare la ultima sa ediție, se desemnează prin alt cuvînt: „election”. Hazul conotației apare numai în română). Oaspeții au făcut ochii mari, au cerut lămuriri și cînd s-au dumirit că „alegerea” era…”varză”, iar metaforica „varză”,… prăjitură, le-au dat lacrimile. De rîs. Misteriosul „Choix a la creme” era, de fapt, în mintea celor care l-au lipit acolo ca pe-o nucă de perete, banalul „Chou a la creme” din orice cofetărie. Traductibilă aproximativ prin „varză (conopidă) de/ din frișcă” sau, mai liber, „frișcă în formă de varză (conopidă)”, denumirea produsului evocă prin moțul flocos de cremă, leguma înfoiată în cămășile ei suprapuse (sau inflorescența bogată, albă a conopidei).

Această văcsuire anapoda cu suliman franțuzesc peste ignoranță românească – cosmopolitism chirițesc – trebuie să fi avut pentru francezii aceia – atenți la cuvînt, la felul cum e spus sau scris și la ceea ce el poate dezvălui despre cei ce-l folosesc – o savoare ilariantă.

Întîlnirea cu celălalt (cu noi, adică), cu propria limbă, ca limbă străină (pentru ei și pentru noi), s-ar compara poate, păstrînd proporțiile, cu tragi – comica experiență de traducere din „limba moldovenească” (găselniță de politician erijat în savant sau invers) în limba română. Atavisme lingvistice, „moldovenisme” învechite de felul „pălitură de osîndă” (pentru „lovitură liberă”) sau „pălitură de ungher” (pentru „corner”) au făcut – difuzate de media de peste Prut – deopotrivă deliciul și prilejul unor amare reflecții (despre, între altele, efectul deznaționalizării forțate) pentru regățeni.

Dar în ultimile zile nu cred să fi fost ceva care să mă marcheze mai mult decît încercarea nereușită pe care am avut-o, de a traduce din română … în română. Textul buclucaș e scris pe eticheta unui produs vestimentar. Pe o față a etichetei e scrisă clar marca firmei producătoare „Eagle”, iar dedesubt: „Bumbac majoritar”. Pe cealaltă față citim: „Traditional quality”, iar mai jos, într-o stupefiantă îngemănare, sfidînd deopotrivă, după părerea mea, logica și aritmetica, „100 % Bumbac. În compoziție 85 % Coton, 15 % Polyamide”. La început am crezut că stă la mijloc o deficiență a mea de înțelegere. Am gîndit că poate nu mi-e cunoscută terminologia de specialitate textilă. Am găsit în dicționarul englez- român, că echivalentul românesc al menționatului „coton” (cu pronunția specifică în fiecare din cele două limbi) este „bumbac”. Originea impasului meu nu poate să mai fie, deci, decît de natură logico – aritmetică. Oare ce relație o fi existînd între următoarele predicații simultan adevărate, cu referire la compoziția textilă a aceluiași obiect: „Bumbac majoritar”, „100 % Bumbac”, 85 % Bumbac și 15 % Polyamide.

P.S. Dacă la viitoarea achiziție a unui produs similar, declarat „Traditional quality” vom găsi anexată la etichetă o erată sau măcar un avertisment: „pentru noi 100 % nu înseamnă ceea ce înseamnă pentru dumneavoastră” (diferența provenind din faptul că unii sînt cumpărători, iar ceilalți negustori), vom considera fie că Oficiul pentru Protecția Consumatorului și-a făcut datoria (lămurind dacă în neregulă e doar eticheta sau și produsul), fie că firma producătoare, cu nume de pasăre de pradă, și-a adus aminte că pe banii clientului nu se glumește decît dacă acesta o cere.

Rămîne să mai vedem dacă îndeplinirea 100% a obligațiilor pe care potentații noștri pretindeau în campanie că și le vor asuma față de electorat se traduce – „traditional quality – prin 100 %… parțial.