Isabela Postelnicu, profesoară pensionară, Bacău: Știu că o intervenție într-un ziar, exprimarea unui punct de vedere sau adoptarea unei atitudini nu rezolvă problema luată în discuție, asta poate și pentru că cei pe care îi combați, dimpreună cu năravurile lor, nu prea citesc presa ori, dacă o fac, trec peste mesajele care îi vizează. Personal, mă agasează și mă revoltă lipsa totală de bun simț a unor personaje cu care vrem, nu vrem, trebuie să intrăm în contact. În speță, este vorba despre năravul fumatului. Nu fac, aici, o pledoarie în favoarea renunțării la această obișnuință. În fond, fiecare e liber să se intoxice pe propria limbă. Dar, de ce să sufere și alții? M-am dus, zilele trecute, în piața centrală. Cred că cel puțin jumătate din cei care o populau erau cu țigara în gură. Fum în stînga, fum în dreapta, peste tot. Vînzătorii dau tonul: cu mîna stîngă țin țigara, cu dreapta îți pun roșiile pe cîntar, iar cu gura îți suflă fumul în față. Fumatul pasiv, mai periculos decît cel activ. Scapi de el, dai de altul. Parcă se iau la întrecere. Le sugerezi că nu e bine, că nu este elegant ceea ce fac și ei se uită strîmb la tine. Dacă nu e respect, măcar să cunoască regulile comerțului. De unde, însă, pentru că majoritatea, dacă nu toți, nici n-au trecut prin vreo formă oarecare de pregătire profesională. Legea junglei. Într-o vreme, prin magazine, instituții publice, baruri, restaurante, era prins la vedere un slogan: „Fumatul? Vă privește, dar nu ne intoxicați și pe noi!”; sau „În acest loc, astăzi nu se fumează. Veniți mîine”; sau, pe o planșă tip vedere, un porc rotofei care glăsuia: „aici, nimeni nu fumează; doar eu!”. Din păcate, sugestia nu prea prinde pe la noi, iar intervenția directă îți atrage, de regulă, reacția grosolană a celui vizat. Ce să facem, cum e mai bine să procedăm? Din nefericire, nu prea avem alternative. Războiul cu astfel de personaje este fără de sfîrșit și, deci, lipsit de șanse. Dacă v-am scris despre acest subiect, am făcut-o pentru a-mi exprima dezgustul și dezacordul față de asemenea indivizi, fără a-mi face iluzii că-i voi pune la punct. Cu toate că parcă am auzit de niscai inițiative guvernamentale și locale care-și propun interzicerea fumatului pe stradă, în instituții și alte locuri publice. Deocamdată, vorbe. (Rubrică realizată de Florin DUNĂREANU)
Lasă un răspuns