În 1999, în Bacău se deschidea un bar nou. În locul unui fost magazin Daewoo, la parterul unui bloc și în locul unde fusese beciul clădirii, a apărut barul Subway. Un fel de pub englezesc, cu muzică veche de calitate. Încă de la început, club Subway a fost luat cu asalt de tineri. Toți dornici de ceva nou, dar și încîntați de ideea originală a propietarului, care a a pus peste tot obiecte vechi, de la caschete de soldați și pînă la fier de călcat. Punctul forte a fost însă muzica. Mereu auzi jazz, care merge ascultat cu un pahar de bere în mînă, sau rock și blues, pe care de cele mai multe ori îl asculți în surdină.
Toți cei care au venit o dată în Subway, au devenit mai apoi clienți fideli. Concertele live care aveau loc pe atunci, atrăgeau din ce în ce mai multă clientelă, iar calitatea serviciilor a adus acest club în fruntea localurilor din Bacău.
Cobor încet scările de lemn, în spirală. E ora șase seara și deja e full. Sus nu prea era lume, pentru că cei mai mulți preferă beciul. Jos, însă, e o atmosferă de familie. O masă rotundă pentru patru persoane e ocupată de vreo șase fete, alte două mese sînt unite și stau vreo zece persoane. Mesele dreptunghiulare, lipite de perete găzduiesc și ele mulți tineri care ciocnesc destul de des rînduri noi de halbe de bere. Găsesc tocmai în spate o masă liberă. Imediat e ocupătă de cîțiva ziariști pe care i-am cunoscut de curînd. Deși sînt trecuți de vărsta „nebună”, se integrează perfect în atmosferă.
La puțin timp mai înintră un grup. Stau și ei în picioare lîngă masa unor prieteni. Barmanul mai aduce cîtevă scaune. Toate mesele sînt pline. Mă așez la bar și cer un suc. Barul are pereții din cărămidă, cu mese de lemn, lumînări, tot felul de lucruri vechi, pick-up, un joben agățat pe un perete, un saxofon în cealaltă parte. Pereții sînt cîptușiți cu afișe cu AC/DC, Bob Marley. Se schimbă muzica. Începe Nirvana, căreia i-a luat locul mai tîrziu Pink Floyd. Puțină lume știe că Subway a luat în 2000 un premiu întîi din partea Camerei de Comerț pentru volumul mare al vînzărilor, calitații produselor și serviciilor. „Am pornit cu ideea să oferim servicii de calitate. Să fie muzică bună, lume selectă și ceva original, de care toți să fie mulțumiți. E foarte plăcut să privești lumea de aici și să vezi că se distrează. Și eu aș sta în sală”,,îmi spune Cătălin Rață, șeful de bar.
În timp ce vorbeam, un tip pe role intră foarte grăbit. Barmanul îl oprește și îi spune să părăsească barul. Regulile sînt clare: nu ai 18 ani, nu au vioie în bar. Cel mai fain lucru în Subway este că toată lumea cunoște pe toată lumea, berea e la putere și mereu auzi muzică bună. La un momenty dat zăresc la intrare un grup de prieteni. Totul devine și mai interesant, pentru că am cu cine discuta și nu mi-am irosit timpul aiurea. De fapt asta iubește toată lumea în Subway, că timpul trece într-un mod plăcut, fără zdrăngănit de manele. (Roxana ȘMIL)
Lasă un răspuns