Interesul național între necesitate și demagogie
De-a lungul veacurilor, istoria a consemnat pagini memorabile despre faptele de glorie ale multor înaintași care s-au dăruit pentru supraviețuirea, neatîrnarea și bunăstarea acestui încercat popor. Dragostea de țară era pusă mai presus de propria lor existență și nimic nu i-a împiedicat să-și ducă pînă la capăt acest ideal chiar și cu supremul sacrificiu.
Pentru țară și neam, marele Mircea, la Rovine, înspăimînta imensa oaste otomană împingînd-o dincolo de Dunăre; la Podul Înalt, Ștefan Voievod repurta o bătălie de rezonanță internațională împotriva invadatorilor, iar, mai tîrziu, Mihai Viteazul împlinea, din păcate pentru scurtă vreme, visul tuturor românilor de a se vedea uniți într-o singură țară. Iar atunci, la 1600, acolo, la Alba Iulia, punîndu-i pe frunte coroana de învingător și domn al tuturor românilor, Viteazul Voievod exclama cu deplină satisfacție: „Asta-i pohta ce-am pohtit-o!”. Dar „pohta” nu era dorința lui personală, ci împlinirea idealurilor unui întreg popor, în slujirea căreia marele voievod s-a așezat cu cinstire și dreaptă cîrmuire, mergînd pînă la sacrificiul vieții. Interesul național, necesitate obiectivă pentru orice popor ce vrea să dăinuiască și să prospere, este în cele din urmă dragostea adevărată față de țară și neam. În numele acestui interes au căzut în luptă conducătorii răscoalei de la 1784, sau Tudor Vladimirescu. În numele interesului național Bălcescu își odihnește osemintele într-o groapă comună din Palermo. Cuza, domnul Unirii Principatelor, făuritorul armiei române moderne și a legilor drepte pentru popor, a acționat cu întreaga-i ființă tot pentru interesul național. Sub redutele de la Grivița, Plevna și Smîrdan, camarazi ai legendarului Peneș Curcanul, cu sutele, își dorm somnul de veci în numele iubirii de țară. Tot pentru țară, pentru interesul național a sîngerat ostașul român pe Cîmpia Mărășeștilor, la Mărăști, Oituz și-n alte colțuri de glie strămoșească, asigurînd înfăptuirea unirii celei mari de la 1 Decembrie 1918, ca apoi, în anii celei de-a doua conflagrații mondiale, sute de mii de români să-și găsească obștescul sfîrșit pe fronturile de Răsărit și Apus.
A urmat, cum bine știm mulți, o altă perioadă grea pentru încercatul nostru popor, anii comunismului, ai dictaturii unor impostori, cînd vechiul slogan al interesului național a căpătat un conținut pervers, fals, demagogic. Multora ne sînt încă vii în memorie interminabilele exerciții de vorbire ale dictatorului Ceaușescu, care, ahtiat după avuții și aplauze, se încăpățîna să ne demonstreze propriul său atașament față de țară și popor. Și aceasta, în vreme ce sărăca punea stăpînire pe milioane de oropsiți. Iar cu cît poporul se afunda în griji și nevoi dictatorul și camarila își petreceau bună parte a vieții în somptuoase vile și prin străinătățuri. Căderea dictaturii lăsa să se întrevadă vremuri noi pentru țară. Din păcate speranțele au fost efemere. Noii purtători ai standardului inscripționat „interesul național” s-au dovedit, în cea mai mare parte, înșelători. Ajunși prin Parlament ori la guvernare, în posturi mai mari ori mai mici, dar cu simbrii respectabile, cu bodyguarzi și mașini la scară, cu abonament la preumblări prin străinătate, aleșii noștri și-au uitat promisiunile și ne-au abandonat. Pentru minciuni și demagogie, unii politicieni au fost sancționați aspru la trecutele alegeri. Alții, urmează. Dar lupul își schimbă blana, nu și năravul. Căzuți la „lecția politică” unii foști demnitari sînt astăzi prosperi oameni de afaceri, proprietari de vile luxoase, de autoturisme de ultimă generație și conturi de milioane de dolari pe la diverse bănci. Le urmează îndeaproape și alte categorii de întreprinzători: avocați, medici, notari publici și alții.
Am făcut în ultima vreme mai multe ieșiri în afara urbei. La Barați și Valea Budului, la Luncani, Hemeiuși, Lilieci ori Andrieșești, am privit ceasuri întregi la ciupercăria de vile cu care s-au dotat în timp record semeni de-ai noștri. Unele, adevărate castele, cu piscine și terenuri de tenis și minigolf. Avere, nu glumă! Din ce sursă? Greu de aflat. Așa cum e greu de știut cum trebuie procedat pentru a deveni membru cu drepturi depline al mult trîmbițatele-i clase de mijloc. Dăunăzi, un lider de partid, destul de grăsun și odihnit, ne vorbea nouă, telespectatorilor, despre necesitatea imperioasă a creșterii și consolidării cît mai rapide a unei clase de mijloc în societatea românească, chipurile, ca interes național de prim rang. Aceasta cică presupune bogăție și prosperitate pentru întregul popor. Respectivul lider însă nu ne spunea și ce trebuie făcut să ne îmbogățim și noi, oamenii de rînd. Vorbe sforăitoare, demagogie crasă. Lumea, însă, aude, vede și a început să nu mai servească asemenea gogorițe. Ea știe tot mai clar diferența dintre interesul național autentic și minciună. Nota de plată, însă, va fi onorată cum se cuvine la viitoarele alegeri. (Toma JĂMNEALĂ)
Lasă un răspuns