Andre Muit a demonstrat prin venirea sa în România mult curaj. Poate unii ar cataloga gestul său de a părăsi Olanda și a se stabili în România la un pas de nebunie. Pentru că e greu de înțeles pentru un român că un olandez pleacă din țara lui, unde n-avea bătăi de cap, ca să vină într-un oraș ca Bacăul, unde lucrurile erau atunci, ca și azi, departe de a merge bine. Și totuși el a făcut acest pas. A avut însă și o motivație pe măsură: vroia să ajute. Să facă multe lucruri pentru cei aflați în nevoie, și nu oricum. Ci foarte bine.
Pentru a pune pe roate proiectele pe care le aveau în cap el și colaboratorii lui, Andre Muit a comandat unor specialiști să întocmească anumite proiecte. Primul pas făcut, primele dezamăgiri. „De prin ’92-’93 am făcut proiecte la Iași și Cluj. Plăteam și în schimb nu primeam nimic. Raportare zero, comunicare zero și proiectul tot zero pînă la urmă”, își amintește Andre cum a fost la început. Acestea nu au fost însă singurele probleme. Aveau să vină pe parcurs altele, mai mari și, uneori, mai dezamăgitoare.
Andre Muit recunoaște că una dintre cele mai mari bătăi de cap i le dădea necunoașterea limbii române. Un lucru extrem de important pentru un străin venit în România cu anumite intenții, și care, înainte de toate, trebuia să-i facă pe cei din jur să priceapă că dorește să facă ceva pentru oraș și pentru locuitorii de aici. Așa că a fost nevoit să se apuce de limbă. A apelat la soția lui Adrian Indreaș, cel care i-a și fost aproape de la început. Și care l-a ajutat să treacă peste anumite obstacole, l-a introdus pe la autorități și alte persoane cu care trebuia să intre în contact. „Limba a fost o problemă mare, pentru că acum foarte multă lume știe engleză și te poți înțelege mai ușor, dar atunci nu era așa. Aveam nevoie să învăț, așa că un an și jumătate am luat lecții de română. Am fost și atunci la fel, ca și la școală. Nu-mi făceam temele, nu eram conștiincios. Am învățat mai mult din practică”, a spus Andre rîzînd.
Primii doi ani au fost o luptă destul de grea. Era problema acomodării cu oamenii, cu locurile și, peste toate, cu mentalitățile de aici. Dacă să se obișnuiască cu orașul a fost pînă la urmă un război cîștigat, mentalitățile erau greu de acceptat. S-a întîmplat așa tocmai pentru că mulți dintre cei cu care intra în contact îl dezamăgeau. Nu-și făceau treaba cum trebuie. „În România sînt două categorii de oameni: unii care se prezintă așa de frumos, îți spun că ei fac, rezolvă, dar te dezamăgesc peste două zile. Există însă și persoane pe care te poți baza, în general oameni tineri”, este de părere președintele Asociației Betania. După șapte ani petrecuți în România, Andre Muit este convins că pentru a nu avea probleme și a fi mulțumit cu ceea ce faci, trebuie să ai foarte mare grijă cu cine lucrezi.
Recunoașterea autorităților – un pariu cîștigat cu greu
Andre Muit a venit în România ca președinte al Asociației olandeze Betania, denumire aleasă după numele unei localități din Israel, care înseamnă loc de odihnă. Andre Muit n-a avut în intenție să vină aici să stea, ci, dimpotrivă, să facă ceva pentru copiii aflați în nevoi. Să îi ajute să ducă o viață mai bună.
Muit reprezenta, practic, o asociație, o instituție caritabilă. Numai că pentru a se înscrie în peisajul autohton în mod legal, a trebuit să capete pentru asociație un statut legal. Și nu mai este un secret pentru nimeni că în anii trecuți era un adevărat chin să te apuci să înscrii o firmă. „A fost greu să devin persoană juridică, să îndeplinesc toate formalitățile”, a admis Andre. Și în acele demersuri tot Adrian Indreaș i-a fost alături, iar recunoașterea lui Andre Muit pentru sprijinul acordat nu mai are nevoie de vorbe, pentru că i se poate citi în priviri. Cînd formalitățile au fost îndeplinite, a urmat un alt război, acela de a se face cunoscut la autorități, de a colabora și, peste toate, de a primi sprijin, fiindcă pentru ceea ce intenționa să facă avea nevoie de ajutor. Mai ales că vroia să-i ajute pe oamenii din Bacău.
„La început am fost privit la modul «ăsta ce mai caută pe-aici»”, crede Andre Muit, lucru pe care l-a auzit spus de alții. A auzit discuții despre el și suspiciunea i-a fost confirmată și de felul în care era tratat. Din acest motiv, dar și din alte cauze legate de viața de zi cu zi, a fost tentat de mult ori să plece. Să-și facă bagajul și să se întoarcă în Olanda. Să-i lase pe cei pe care vroia să-i ajute fără sprijinul Betaniei. „N-am făcut-o. M-am gîndit că trebuie să trec peste astea și să rezist. Și nu-mi pare rău că am procedat astfel”, spune Andre.
Președintele Betaniei a înțeles pînă la urmă cum stau lucrurile și din acest punct de vedere. „Cred că asta este marea voastră greșeală. În loc să te respecte și să vadă ce poți face, aici a fost invers. A trebuit să dovedesc ce pot face și după aceea să fiu respectat. Nimeni nu te ajută să faci ceva”, crede Andre Muit. Iar impresia lui, orîct de dureroasă ar fi, trebuie acceptată, fiindcă e plină de adevăr. Asociația Betania a inițiat o grămadă de proiecte, care au fost din prima clipă sprijinite financiar de olandezi. Măcar după o regulă a bunului simț, firesc ar fi fost ca Consiliul Județean, prin Direcția de Protecția Copilului, ar fi trebuit să preia după un timp aceste proiecte. Să le mulțumească străinilor că au pus pe roate atîtea lucruri pe care noi n-am fost în stare să le facem, și să înceapă să finanțeze clădirile, să plătească salariile angajaților și să aloce fonduri pentru copiii ocrotiți prin aceste programe. Din păcate, după ani de zile, Betania a rămas în continuare singurul finanțator al centrelor deschise la bacău. Și unde mai pui că nu e vorba de bani puțini, ci de milioane de euro într-un singur an. E drept că autoritățile locale acuză lipsa fondurilor, însă aceasta nu este o scuză. Mai ales că olandezii au făcut totul cu buna știință a autorităților de la Bacău. Care măcar ar fi trebuit să presupună la un moment dat că va veni vremea cînd vor fi obligate să preia din mers ceea ce au făcut străinii pentru noi.
Andre Muit însă nu vrea să împroaște cu noroi pe nimeni. El este mulțumit că a izbutit să-și vadă planurile duse la bun sfîrșit și se poate gîndi la altele pentru viitor. Să dezvolte idei de pe urma cărora, pînă la urmă, vor beneficia cei aflați în nevoie. „Au fost lucruri bune și rele. Chiar dacă s-au întîmplat mai multe rele, sau mai multe bune, asta nu mai contează. Eu n-am vorbit niciodată de rău Bacăul sau oamenii de aici. Am fost în Elveția, în Statele Unite ale Americii, însă peste tot am prezentat o imagine pozitivă. Chiar dacă sînt anumite probleme, trebuie să te gîndești că spunînd lucruri rele pe unde mergi, asta poate să dăuneze la un moment dat”, afirmă Andre Muit, dînd, încă o dată dovadă de bun simț și omenie.
Lasă un răspuns