• legislația actuală le conferă femeilor drepturi egale cu cele ale bărbaților, cel puțin cînd vine vorba de muncă • în realitate, cele mai multe femei muncesc la negru, acceptă salarii de mizerie și sînt exploatate în feluri aproape inimaginabile • angajatorii încalcă legea atunci cînd angajează doar fete tinere, frumoase și dispuse la orice pentru un loc de muncă • instituțiile statului încearcă să stopeze munca la negru și să-i ajute pe cei explocatați, însă fenomenul este departe de a fi eradicat
Un act normativ apărut în vara acestui an stabilește egalitatea șanselor între femei și bărbați. Cel puțin în ce privește relațiile de muncă. Conform acestuia, patronii sînt obligați să le ofere la angajare egalitate femeilor și bărbaților: accesul liber pe piața muncii, alegerea liberă a unei profesii, venituri egale pentru muncă egală, condiții de muncă ce respectă normele de securitate și sănătate, informare, consiliere și perfecționare profesională. Cu alte cuvinte, pe hîrtie toți sîntem egali. În realitate, lucrurile stau altfel. În plin secol XXI, multe femei se consideră exploatate. Altele însă, deși se spune că trăim într-o lume a bărbaților, s-u descurcat singure, și încă foarte bine.
Societatea în care trăim se vrea una în care toți sîntem egali. Teoria e una, iar practica alta. Femeile și bărbații nu au aceleași drepturi. Doar dacă ne referim numai la locurile de muncă, și tot putem spune că femeile nu sînt tratate la fel ca bărbații. Acest lucru reiese clar din statistici. Femeile sînt cel mai des descoperite muncind la negru și pentru salarii extrem de mici. Și, chiar dacă au acte în regulă, femeile muncesc peste program, acceptă un tratament nefiresc, doar pentru a-și păstra slujbele. Degeaba se spune că lucrurile s-au mai îndreptat în ultimii ani, pentru că fenomenul de exploatare a femeilor există. Și, oricît de mult ar încerca instituțiile statului, această „modă” e departe de a dispărea. De vină se pare că sînt și femeile, pentru că se lasă exploatate, dar și angajatorii.
„Realitatea relațiilor de muncă este departe de ceea ce prezintă legea. Salariatul, dacă primește leafa și are siguranța locului de muncă, nu mai este preocupat de egalitatea șanselor. În plus, muncitorii acceptă să lucreze la negru. Controalele vor fi greu de efectuat, dacă nu vom avea sesizări de la persoanele în cauză” – ne-a spus Ion Barbu, inspector șef la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) din Bacău. Nerespectarea egalității de șanse între femei și bărbați de către patroni se pedepsește cu sancțiuni contravenționale între 1,5 și 15 milioane de lei. În marea majoritate a cazurilor, femeile preferă să stea la mîna bărbaților și să-i considere pe aceștia drept adevărații aducător de venituri. Depistarea și combaterea cazurilor de muncă la negru reprezintă una dintre prioritățile instituției noastre. Muncă fără forme legale este preferată atît de angajatori, cît și de salariați. Majoritatea persoanelor care au fost depistate de inspectorii ITM Bacău muncind la negru au declarat că fac acest lucru de foarte puțin timp, că patronul urma să le încheie formele legale de angajare și că acest gen de muncă reprezintă singura alternativă pe care au avut-o la îndemînă.
Femeile se lasă exploatate doar ca să aibă surse de venit
Elena Pavel este confecționeră. Ea a fost depistată muncind la negru în urma unui control inițiat de inspectorii de muncă. Patronul îi dădea un milion de lei pe lună. „E singurul loc de muncă pe care l-am găsit. Decît nimic, e bine și aici. Măcar am o sursă sigură de venit. Concedii nu îmi trebuie, iar la pensie nici nu mă gîndesc. Am două fete la școală și trebuie să le întrețin”, le-a spus Elena inspectorilor de muncă cînd a fost prinsă lucrînd fără acte în regulă. Lucreția Moraru, de 39 de ani, a fost depistată și ea muncind la negru. Și ea este tot confecționeră. „Lucrez de două luni și jumătate și sînt mulțumită că aduc ceva bani acasă. Am patru copii și singurul venit al familiei este cel obținut de mine. Primesc două milioane de lei lunar. Bărbatul meu nu mai lucrează din 1996. Stă acasă și muncește la grădină”, ne-a povestit femeia.
Statisticile demonstrează că cele mai multe dintre persoane care muncesc la negru sînt femei. În primul semestru al acestui an au fost controlate un număr de 591 de unități, care au peste 42.000 de angajați. Circa 70 de agenți economici foloseau 239 de muncitori fără forme legale, cin care 171, adică mai mult de jumătate erau femei.
Femeiele sînt însă egale cu bărbații atunci cînd vine vorba de șomaj. La Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) din Bacău erau înregistrați la sfîrșitul lunii august un număr de 13.514 de șomeri care nu mai beneficiază de nici un sprijin financiar, din care aproape 6.000 sînt femei. Dovadă că femeile nu au prea mare succes stă și faptul că pînă la sfîrșitul lunii trecute s-au angajat 4.677 de șomeri din județ, însă doar 700 au fost femei.
Femeile prospere spun că slăbiciunea provine de la mentalitate
Florea Ivanov este o prosperă femeie de afaceri. Înainte de revoluție ea a fost director la complexul turistic Măgura din Tîrgu Ocna. „Înainte de 1989, în turism era un aer de democrație, noi putînd lua decizii imortante. Din acest punct de vedere mă consider mai liberă decît cei care lucrează în alte domenii.
Cînd am simțit că e momentul ne-am privatizat în forță. Pe mine mă caracterizează curajul, îndrăzneala. Așa cred că ar trebui să fie orice femeie care vrea să reușească în viață. Lucrez programat și îmi structurez întreaga activitate. Acesta cred că e factorul important pentru a avea succes. Cînd am demarat afacerea, nu m-a interesat ce se vorbea în jur. Fiecare partener în afaceri, indiferent că a fost bărbat sau femeie, a fost tratat de la egal la egal, iar, dacă un bărbat are vreo prejudecată în ceea ce privește domeniul afacerilor, este problema lui și trebuie să se debaraseze de ea. Norocul și-l face omul cu mîna lui. Cu cît acesta dorește mai mult și este mai perseverent, cu atît are șanse mai mari să reușească. Problema femeilor care se lasă exploatate vine de la mentalitate. E drept că se spune că bărbatul trebuie să aibă grijă de familie și de soție, dar eu cred că o femeie poate demonstra oricînd că este egala lui și că poate face lucrurile cu același randament sau mai mare. Știu că multe femei cad victime muncii la negru. Dacă ele s-ar coaliza și și-ar cere drepturile, ar da dovadă de putere. Nu cred că nu ar reuși să-l înduplece pe patron”, este de părere Floarea Ivanov, cunoscută femeie de afaceri în județul nostru.
Tot prin propriile puteri a reușit în afaceri și Carmen Szabo. Ea a investit într-un domeniu în care se lucrează mai mult cu bărbații, munca fizică fiind baza activității. Ea a deschis firma Flair Impex din Bacău, în 1993, avînd ca domeniu de activitate importul de cablu coaxial, mobilierul ergonomic și utilaje pentru producerea geamurilor termopane. „Din 1996, acesta din urmă a rămas profilul de bază al firmei. Afacerea nu a fost grea, dar a trebuit mult curaj și a demarat cu parteneri bărbați. Nu au fost probleme și întotdeauna am avut de învățat unii de la alții. O femeie este întotdeauana preferată în afaceri de un partener serios datorită acurateții, seriozității și organizării ei. Eu personal aș dori să lucrez cu femeile, dar, pentru că în acest domeniu se pune accent pe munca fizică, acest lucru e greu de realizat. Femeile care se complac în situații dificile și sînt exploatate fac acest lucru pentru că sînt lipsite de inițiativă. N-au cum să nu se simtă vulnerabile, însă eu consider că au fost învățate din familie să se supună. În ceea ce privește munca la negru, cred că acestea preferă această situație pentru că nu au altă alternativă. Muncesc de nevoie. Cunoașterea și informarea trebuie însușită de orice femeie sau persoană care se prezintă la un interviu pentru un loc de muncă. Toate problemele sînt de mentalitate și sper că aceastea se vor rezolva în timp”, ne-a spus Carmen Szabo.
În rîndul femeilor prospere, care au izbutit în afaceri, intră și Maria Mioara Huluță, care a lucrat la montat mobilă la Comprel
Comănești. A fost disponibilizată cînd avea 30 de ani. Ea a fost victimă a șomajului, dar cu cele aproape 12 milioane primite în urma disponibilizării, la sfatul tatălui ei și-a deschis un magazin mixt. Acesta este condus de ea și de mama ei, femeile fiind patroane, vînzătoare, contabil și fac și aprovizionarea. „Eu am trecut prin multe necazuri. Am gustat din amărăciunea omului fără un loc de muncă. Am avut o perioadă în care nu știam ce îmi va aduce viitorul. Eram la pămînt, dar am găsit înțelegere și sprijin din partea familii. Eu cred că, în general, femeia e o fire mai sensibilă, dar atunci cînd se adună poate lupta cot la cot cu bărbatul. Nu cred că patronii sînt vinovați pentru că nu încheie contract de muncă angajatelor. Principalele vinovate sînt femeile, care acceptă să muncească astfel. Probleme de mentalitate. Sper ca în timp orice femeie, chiar din ultimul cătun, să conștientizeze rolul și statutul ei. Eu sînt mulțumită pentru că mă descurc mult mai bine decît atunci cînd lucram la Comprel. Cotizez la Casa de Pensii pentru cartea de muncă, îmi achit cheltuielile curente, îmi țin fetița la școală și ne mai rămîn ceva bani și pentru noi”, ne-a istorisit Maria Huluță.
Cazurile femeilor prospere dovedesc clar că se poate și așa. Că o femeie ambițioasă, foarte calculată, nu are cum să nu izbutească. Realitatea a dovedit însă, cel puțin în ultimii ani, că aceste cazuri sînt foarte puține în județ. Predomină, din nefericire, numărul femeilor care stau sub papucul bărbatului, trăiesc un adevărat calvar alături de soți, dar tac ca să-și salveze căsniciile. Din nefericire nici la serviciu nu o duc mai bine. Muncesc la negru, cîștigă foarte puțin, dar tac pentru că e „rău cu rău, dar mai rău fără rău”. Legea spune că patronii nu trebuie să facă diferențe între sexe, dar diferențele se văd la tot pasul. În orice rubrică de mică publicitate vezi anunțuri prin care „se caută fete tinere, aspect plăcut, pentru post de secretară”. Este doar un caz de abuz cras, de încălcare a legii, dar nu s-a auzit pînă acum ca un patron să fi fost amendat pentru că face diferențe. Și pentru că, în această manieră, exploatează femeile. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns