Am plecat într-o călătorie cu trenul pînă în inima Ardealului, fără să îmi imaginez pățăniile pe care le pot avea timp de 12 ore.
M-am așezat la coadă, la casa de bilete. Cînd am cerut zece legitimații de călătorie – adică exact cîte persoane plecam la drum -, doamna de la ghișeu m-a fixat cu o privire ciudată. A urmat o muncă și un efort extraordinar pentru ea. S-a mișcat greu, în timp ce în spatele meu coada de oameni furioși era în continuă creștere. Graba s-a dovedit inutilă: trenul oricum avea o întîrziere de jumătate de ora!
Călătorii s-au urcat greu, pentru că cei care se aflau deja în tren de la o stație anterioară nu s-au sinchisit și au continuat să-și savureze țigara pe culoar. După ce am dat serios din coate, am răzbit pînă la compartiment. Aici, prima surpriză: locurile erau ocupate. Degeaba ne-a revoltat faptul că am dat bani ca să stăm jos, nu am impresionat pe nimeni. În fond, și cei care erau în compartiment scoseseră și ei bani din buzunare. Un domn m-a ajutat, totuși, să-mi urc bagajul. Nu a ezitat ca, din greșeală, să mă pipăie. Pînă la urmă, am reușit să stăm și noi jos, pe locurile indicate de tichetele de călătorie, după ce mai multe persoane au coborît. Un controlor ne verifică biletele. Încercăm să ațipim. Nu se poate, pe coridoare sunt oameni care vînd bere, oameni care beau bere, oameni turmentați de la bere, fum de țigară și semințe, iar în compartiment, o doamnă care s-a descălțat a ocupat patru locuri.
Nu trece mult timp și mai trece un alt controlor. Ies pe culoar, unde ne întîlnim cu același controlor, care, culmea! ne cere din nou, biletele la control. Simt că înnebunesc, dar nu pot să-i zic nimic, pentru că e amețit. Îmi șoptește încet la ureche: „hai să facem amor”. Mi se urcă sîngele la cap. Îmi vine să urlu de nervi. Dar scap repede de el pentru că își întîlnește „victimele”, trei băieți care nu au bilet. Unul dintre ei scoate imediat din buzunar un fîșic de autohtoni, și controlorul zice „hai mai încolo”. După nici mai puțin de două minute, tinerii se plimbă în voie prin vagon: „gata cu nașu”.
Și, capac la toate, trenul are întîrziere o oră pentru că a fost oprit de două ori: o dată din cauza unei vaci care stătea pe calea ferată și o dată din cauza unui „Goe”, care a tras semnalul de alarmă. (Andreea CEASĂR)
Lasă un răspuns