Se știe că hrana influențează hotărîtor dezvoltarea fizică și intelectuală a copilului. Carența îndelungată de proteine în copilărie frînează dezvoltarea anumitor potențiale fizice și psihice. Pe de altă parte, excesul alimentar nu crește capacitatea și randamentul fizic și intelectual, ci duce doar la formarea unui strat nedorit de țesut adipos. Copilul „durduliu” nu este nici pe departe mai sănătos decît copilul „slab”. Copilul mai suplu este mai sănătos și, de regulă, suportă îmbolnăvirile mai ușor. Excesul ponderal din copilărie persită în adolescență și la vîrsta adultă, iar obezitatea duce la îmbolnăviri repetate și scade durata de viață. Cunoștințele despre viața echilibrată și alimentația rațională trebie învățate încă din copilărie. De aceea, toți cei care se ocupă de îngrijirea și educația copiilor ar trebui să se familiarizeze cu principiile de bază ale alimentației copiilor. În acest mod se poate prepara, cu costuri destul de mici, o masă consistentă și gustoasă pentru un școlar.
Comportamentul la masă
Școlarul mănîncă bine dacă are un program de viață ordonat, cu asigurarea nevoii de mișcare și dacă i se oferă o hrană variată, prezentată în mod atrăgător. Este foarte important să fie respectate orele de masă. Orarul neregulat și, mai ales, gustările dintre mese, au un efect negativ asupra poftei de mîncare a copilului. Masa nu va fi niciodată luată în grabă. Un școlar va mînca liniștit și cu plăcere numai dacă îi este foame. O condiție esențială pentru a avea poftă de mîncare este să i se asigure copilului condiții de mișcare în aer liber și să doarmă atît cît îi trebuie. Copilul nu trebuie niciodată lăudat dacă mînîncă mult , dar nici nu trebuie amenințat sau pedepsit de adulții care consideră că nu a mîncat suficient. Copilul are nevoie să mănînce, însă pentru asta nu trebuie obligat. Copilul sănătos știe, în general, cînd este sătul. El va continua să mănînce, dacă va fi obligat, însă acest lucru nu îi va face nici pe departe binele dorit de părinți. Consumul de alimente dincolo de sațietate se observă atunci cînd mesele se prelungesc prea mult timp. Acest obicei, de a mînca peste măsură, fixat în copilărie, se menține mai tîrziu, ducînd la obezitate la vîrsta adultă. Copilul nu trebuie educat să devină un mîncăcios. Există copii care mănîncă bine tot timpul, relativ bine, sau prost. Școlarul are perioadele sale în care mănîncă prost. Acest lucru nu ar trebui să devină un motiv de îngrijorare pentru părinți, atît timp cît el se simte bine și este sănătos. Copiii cu un ritm mai accelerat de creștere mănîncă mai mult decît cei care sînt mai mici pentru vîrsta lor. Copiii vioi mănîncă adesea prost, iar flegmaticii mănîncă prea mult. La unele fetițe, aportul alimentar este redus voluntar, în ciuda unei pofte de mîncare sănătoase pentru vîrsta lor, doar din dorința de a nu își pierde silueta și de a corespunde „idealului de frumusețe” impus de fotomodelele celebre. Greșelile de alimentație pot fi evitate dacă școlarul nu este lăsat să mănînce singur, ci ia masa cu familia, sau în alt colectiv. Adulții trebuie să își controleze gesturile la masă, să dea un bun exemplu și să aibă grijă ca atmosfera de bună dispoziție să nu lipsească . Deprinderea bunelor maniere, începută încă din prima copilărie, se consolidează și de fixează în timpul perioadei de școlar.
Lasă un răspuns