Studenții orfani ai Bacăului
Un copil care urmează cursurile unei instituții de învățămînt superior reprezintă un motiv de bucurie pentru orice familie. Ca să-și vadă odraslele la facultate, unii părinți sînt dispuși să investească zeci de milioane de lei în pregătire, începînd chiar din primii ani de liceu. Pentru alți tineri, ale căror posibilități materiale sînt modeste, singura variantă de a reuși în viață o reprezintă studiul individual. În această ultimă categorie intră și copiii crescuți în centrele de plasament, pentru care facultatea reprezintă singura șansă de a reuși în viață.
Pînă nu de mult, noțiunea de student era străină copiilor, instructorilor și responsabililor din centrele de plasament. Crescuți la grămadă, cu zeci de instructori care aveau drept sarcină pregătirea temelor pentru școală, puștii nu reușeau mai niciodată să depășească nivelul unui elev mediu la învățătură. Foarte rar se întîmpla ca aceștia să ajungă să urmeze cursurile unui liceu bun. Liceele industriale sau școlile profesionale erau maximul de perfortmanță pentru copiii din orfelinate.
În urmă cu aproximativ cinci ani, presa locală consemna ca mare eveniment intrarea la facultate a primului elev crescut într-un orfelinat. Prin forțe proprii, Marcel Dediu, de la Casa de copii din Tîrgu Ocna, a reușit să intre la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Ani buni, acesta a fost singurul student dintre cei peste 3.000 de copii crescuți de stat, numai la noi în județ. Marcel, care este în continuare asistat al centrului de la Tîrgu Ocna, nu a dezamăgit nici după ce a terminat facultatea: el este acum la Geneva, în Elveția, unde urmează masteratul în politologie.
În ultimii doi ani, numărul studenților proveniți de la centrele de plasament din județul Bacău a ajuns la șapte. Patru dintre aceștia sînt deja în anul doi de facultate, iar trei sunt boboci. Studenții de care toți salariații din sistemul băcăuan de protecție a copilului sînt mîndri provin atît de la centrele de plasament din Bacău, cît și de la Tîrgu Ocna sau Comănești.
Face facultate ca să-și ajute familia săracă
Samoilă Enache are 18 ani și anul acesta a absolvit Colegiul Național „Costache Negri” din Tîrgu Ocna. De la vîrsta de trei ani, Samoilă a crescut în orfelinate: pînă la șase ani, la casa de copii din Comănești, după care a fost transferat la orfelinatul din Tîrgu Ocna, unde este asistat și în momentul de față. Spre deosebire de aalți colegi de-ai lui, Samoilă acceptă să vorbească fără nici o reținere despre împrejurările în care a ajuns în casa de copii. „De loc sunt din satul Dragomirești, județul Vaslui. La vîrsta de trei ani, mama mea a murit și, pentru că acasă mai erau încă trei frați, iar tatăl nu putea avea grijă de noi, am fost dați la stat. În final, numai eu am rămas, pentru că ceilalți au fugit acasă după o lună sau un an”, povestește tînărul.
Samoilă Enache nu regretă faptul că a crescut printre străini, pentru că, așa cum spune el, „acasă nu aveam un mediu armonios de a mă dezvolta. Tatăl meu locuiește într-o casă dărăpănată, care arată cam ca la Muzeul Satului din București, cu două camere mici, în care stă toată familia. Trăiesc din ce muncesc la cîmp și asta nu înseamnă altceva decît că o duc foarte rău”, spune Samoilă.
Despre orfelinat, tînărul apreciază că i-a oferit toate condițiile pentru a realiza ceva în viață. „Dacă aș fi rămas acasă, nu aș fi putut merge la școală, din cauză că tatăl meu nu avea bani de haine și rechizite. Cel mai bun exemplu este că, din frații care au rămas la Dragomirești, doar unul are opt clase, iar ceilalți au învățat numai pînă în clasa a patra. În rest, a trebuit să muncească din greu ca să trăiască de azi pe mîine. Eu, la casa de copii, am avut totul asigurat și am putut să beneficiez de o educație. Sînt și acum mulți copii în oraș care nu au parte de condițiile pe care le au cei din centrele de plasament”, afirmă Samoilă.
După clasa a opta, puștiul a ales profilul chimie-biologie, înclinația pentru chimie provenind de la profesoara din clasa a opta la care îndrăgise stilul de a preda. Ca toți tinerii de aceeași vîrstă, Samoilă spune că anii de liceu au fost cei mai furmoși din viață. A studiat într-o clasă în care toți colegii l-au tratat ca pe egalul lor, făcînd abstracție că ei se duceau în familie, iar Samoilă, la casa de copii din Tîrgu Ocna.
După ce a intrat la liceu, următorul obiectiv pe care și l-a fixat puștiul a fost să ajungă și la facultate. „La sfîrșitul clasei a șaptea, am fost acasă, la Dragomirești, să-l vizitez pe tatăl meu. Mult tip după ce am plecat de acolo mi-a rămas în minte sărăcia casei. Atunci am hotărît că trebuie să fac ceva în viața mea pentru a-l ajuta să trăiască și el mai bine. Vreau să depășesc condiția familiei în care m-am născut. Dacă o să pot să-i ofer vreodată bani, o voi face fără să mă uit. Nu-i pot pică pentru că m-a dat la stat. Sînt sigur că, dacă ar fi avut cu ce, m-ar fi crescut. Anul trecut am revenit la Dragomirești, iar dorința de a face ceva în viață a devenit și mai puternică”, mărturisește Samoilă.
Pentru a-și îndeplini visul de a-și ajuta tatăl și frații crescuți în sărăcie, Samoilă a realizat că singura variantă ar fi să urmeze o facultate. Pentru acest lucru, puștiul a învățat constat în cei patru ani de liceu, după principiul „nici dacă vrei, porcul nu se îngrașă în ajun”. Media anilor de studiu în liceu și media obținută la bac i-au permis să intre fără nici un fel de emoții la Facultatea de Chimie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. „Am ales acest profil pentru că mi-a plăcut, dar și pentru că îți oferă multe perspective după ce termini facultatea. Poți să lucrezi într-o rafinărie, într-un laborator de analize medicale, în cercetare sau ca profesor. Eu cred că voi opta pentru cercetare și mi-aș dori să lucrez undeva în străinătate, pentru că se cîștigă mult mai bine”, ne-a declarat, cu zîmbetul pe buze, Samoilă. Despre viața de student, proaspătul boboc nu știe prea multe. Doar ce a văzut la televizor, în filme, pentru că de povestit nu prea a avut cine să-i povestească. Tînărul este acum nerăbdător să ajungă în Iași, pentru a începe o viață nouă. El își dorește să se bucure de anii studenției, fără ca cineva să-l arate cu degetul că este de la casa de copii. Este convins că, peste patru ani, perspectiva sa asupra vieții va fi alta.
Facultatea, aleasă ca alternativă străzii
Pentru Elena Pricopie, cariera pe care dorea să o urmeze cînd va ajunge la maturitate nu mai era un secret de mult timp. Ca orice copil, și Elena își dorea pe vremea cînd se juca cu păpușile să devină medic. Spre deosebire de mulți alți puști, însă, alegerea făcută în copilărie a rămas valabilă și la vîrsta cînd se decide viitorul în viață. Ferm convinsă de drumul pe care vrea să-l urmeze, Elena Pricope a ales să studieze la Liceul „Mihai Eminescu”, conștientă fiind că urmînd profilul chimie – biologie îi va fi mult mai ușor să se pregătească pentru medicină.
Elena recunoaște că, în afara visului copilăriei, un rol foarte important în alegerea medicinei l-a avut povestea trăită în copilărie. Pe cînd avea numai patru ani, mama sa s-a spînzurat. Deși era foarte mică, acest incident a marcat-o pentru tot restul vieții. La puțin timp după înmomîntarea mamei, toate cele trei surori ale familiei Pricopie din satul Valea lui Ion, comna Blăgești, au fost date în grija statului, luînd direcții diferite. Familia s-a reîntregit abia în anul 2000, cînd fetele au fost transferate la Centrul de Plasamnet „Pro Familia” din Bacău. În anii în care a trăit printre străini, Elena a resimțit lipsa afecțiunii părintești și doar vizitele făcute în vacanțe, la casa tatălui din Valea lui Ion, au ajutat-o să treacă mai ușor peste singurătate.
Pentru că o știau foarte ambițioasă, decizia Elenei Procopie de a urma o facultate nu a surprins pe nimeni din centrul de plasament. Tînăra a fost chiar ajutată să facă pregătire la obiectele la care urma să dea examen de admitere. În vara acestui an, după ce a trecut cu brio de bacalaureat, s-a înscris la facultatea la care visa să devină studentă de cînd era mică. „În afară de faptul că vreau să realizez ceva în viață, a mai fost un motiv care m-a determinat să muncesc din greu ca să intru la facultate. Dacă nu urmam un alt nivel de școlarizare, eram dată afară din centrul de plasament. Ajungeam în stradă, ca un cerșetor. Ori eu îmi doresc altceva de la viață, nu să stau la mîna cuiva să mă ajute. Cred că am capacitatea de a mă realiza prin propriile forțe”, spune Elena. Ca să nu riște viitorul, Elena a hotărît să se înscrie atît la Facultatea de Medicină din Iași, cît și la o facultate din Bacău, unde admiterea s-a dat la aceleași obiecte ca și la medicină.
Efortul depus a fost răsplătit, însă nu la nivelul la care tînăra și-a dorit. Ea a intrat la mult visata facultate de medicină, însă pe locurile cu taxă. „Eram convinsă că era foarte greu să intru la medicină, însă tot dezamăgită am fost cînd am aflat că am intrat la locurile cu taxă. Știam că nu are cine să-mi plătească acea sumă imensă și că va trebui să renunț. Norocul meu a fost că am fost admisă la a doua facultate la care am dat examen, și pe care o voi urma”, ne-a spus, cu lacrimi în ochi, Elena.
Visul de o viață al unei tinere a fost spulberat de necesitățile financiare pe care nu avea cine să le acopere. Convinsă că într-o zi tot va ajunge să profeseze în domeniul sanitar, Elena s-a hotărît să urmeze totuși primul an la Facutlaltea de Tehnologie a Produselor Alimentare a Universității Bacău, unde a intrat fără nici un fel de probleme. „Nu voi reununța, însă, la medicină. Voi învăța și anul acesta, iar în vara viitoare voi da din nou admitere. Nu pot renunța atît de ușor”, spune proaspăta studentă.
Orfanii vor avea o studenție decentă
Pe toată perioada studenției, Samoilă, Elena și ceilalți cinci studenți proveniți din centrele de plasament vor rămîne asistații Serviciului Public Specializat de protecție a copilului din județul nostru. Practic, toate cheltuielile legate de cazare, masă și celelalte cheltuieli curente vor fi asigurate de instituțiile în care ei și-au petrecut cea mai mare parte a vieții. „Este o mîndrie pentru noi să avem printre copiii pe care-i asistăm și studenți. Vom face tot ce ne stă în puteri pentru a le asigura condiții decente de viață în centrele universitare pe care le-au ales. Nu vor trăi în lux, dar vor avea minim de confort, ca și studenții proveniți din familiile cu nivel mediu de trai”, ne-a declarat Alexandrina Anghel, purtător de cuvînt al Direcției Generale pentru Protecția Copilului Bacău.
Chiar dacă, prin lege, cotele alocate pentru rechizite sau îmbrăcăminte sînt foarte mici, studenții proveniți din centrele de plasament vor avea, din acest punct de vedere, un statut special. Necesarul va fi completat, în cazul lor, din sponsorizări sau donații ale asociațiilor umanitare cu care DGPC sau centrele de plasament colaborează. Reprezentanții sistemului de protecție a copilului din Bacău vor, astfel, să atragă atenția asupra studenților, pentru a-i motiva și pe ceilalți copii crescuți de stat să-și facă un rost în viață. (Costinela BREAHNĂ)
Lasă un răspuns