Degeaba sună clopoțelul!

Se presupune că am început școala. Se presupune, pentru că, în realitat, liceul o să înceapă după Zilele Bacăului. Sincer, nu văd pe nici un elev învățînd, în timp ce se gîndește la păhărelul de bere și la concertul Iris. Și acum mai vine și problema manualelor, care pînă vor ajunge la noi vom huzuri. Orele trec, noi nu avem de pe ce învăța și iată șirul slăbiciunilor. Cu cît o lungim cu plata manualelor, cu atît mai mare fericirea de libertate. Orarul încă nu e finalizat și dacă e, este facultativ, iată încă un motiv de fericire. Dacă ne gîndim bine, o ducem extraordinar, avînd în vedere că nu sîntem în vacanță.

Momentan nici nu ne-am obișnuit cu ideea începerii școlii. De dimineață pînă la ora două auzi tot felul de scînceli, de ofuri, de supărări de-ale elevilor: „mi-e somn, frate”, „hai acasă”, „gata, mă las de școală”, „îți dai seama că a început școala?”. Atracția orelor nu este nici pe departe proful sau lecția, ci ziarele, oglinzile, cataloagele Avon, pozele din vacanță. Nici o vorbă despre ce s-a citit sau ce o să învățăm. Nici un jurîmînt de genul: „mă pun cu burta pe carte”. Parcă sîntem la școala de vară.

Putem chiuli acum, unii profesori nici nu ne cunosc, cataloagele nu-s făcute să ne pună cineva absențe și dacă ești atent, nici profesorii nu au ceva cu tine. Te lasă momentan în pace, să savurezi cu plăcere ultimile clipe de liniște.

Cea mai nouă preocupare a elevilor este comerțul de manuale. Perioada aceasta se fac banii și nu-i glumă. Ăia mici vin să-ți cumpere manuale, trebuie să fii isteț și să ții de preț, poate, poate ieși în cîștig, iar tu personal trebuie să negociezi prețurile manualelor cu ăia mari, poate, poate, ieși în cîștig din nou. Așa se învață economia de piață, cu concurența și riscurile ei. Cît despre prețurile manualelor care le află părinți, e o altă fascinantă poveste. Trebuie să ai grijă cu cît „umfli” prețurile, pentru ca nu cumva să le miroase ceva și să le verifice. Trebuie să fi un negustor bun, care să știe să mintă, să-și vîndă marfa și să nu fie prins „cu mîța în sac”.

Și la urma urmei, vorba unui coleg: „ne doare în cot că a început școala”. Barul așteaptă oricum zi de zi, clienți de alde noi, pentru a „sărbători” începerea școlii. Și bere e destulă pentru a ne îneca amarul. Asta pînă o să ajungă vorba noastră la părinți și la profesori. Pentru că s-ar putea chiar să ne doară și chiar rău!

( Andreea CEASĂR )