Februarie 1990. Cetățenii din satul Cucuieți, comuna Dofteana, ocupă 750 de hectare de pădure. Organizează patrule care interzic personalului silvic din localitate să mai intre în păduri.
Martie1990. Locuitorii din satul Buha, comuna Ghimeș, ocupă 500 de hectarte de pădure, agresează pădurarii și le interzic accesul în fondul forestier.
Iunie 1990. Sătenii din satele Drăgugești și Deleni din comuna Helegiu organizează patrule în pădurile de pe raza localităților lor, agresează silvicultorii și le interzic accesul în localități.
3 iunie 1991. Într-o acțiune de control împreună cu poliția, șeful Corpului de control al Direcției Silvice Bacău, Viorel Butnaru, împreună cu alți cinci colegi de-ai săi, sînt fugăriți prin pădurea din satul Buha și sechestrați timp de patru ore. Toată suflarea satului era adunată pe ulițe, de la copii pînă la bătrîni. Înfierbîntați, bărbații care-i fugăriseră pe silvicultori prin pădure îi amenință cu decapitarea pe Butnaru. „Ce căutați, măi, aici, în pădurile noastre?”, mă întreba un bărbat mustăcios. Nu mai aștepta răspuns de la noi. Cele mai rele erau femeile care țipau ca din gură de șarpe. Și copiii zbierau, de parcă venea sfîrșitul lumii. Apoi mi-a pus un topor la gît. Al dracului era de rece lama lui. Am avut noroc de cîțiva mai bătrîni, care au mai calmat spiritele. Și cred că am dat dovadă și de diplomație de am scăpat cu viață. În încercuirea din pădure, unul dintre colegii mei a apucat să scape și a anunțat poliția. Cel care conducea toată acțiunea era chiar șeful poliției județene de la acea vreme, lt.col. Ștefan Ioniță. Vreau să vă spun că acesta, în loc să intervină pentru aplanarea conflictului, a acceptat situația, considerînd că noi sîntem vinovați”, își amintește Butnaru.
21 aprilie 2000. Orele 18,30. Tehnicianul Mircea Maidaniuc, șeful serviciului de pază de la Ocolul Comănești, se întorcea de la o inspecție într-unul din cantoane. În dreptul unui magazin, Gheorghe Smărăndeanu s-a postat în drum și a oprit mașina în care se aflau Maidaniuc și șoferul. Împreună cu Ion I. Dogaru, Ion V. Dogaru și Constantin Spiridon a deschis portiera și l-a tras afară pe tehnician. Cei patru bărbați au tăbărît pe el, l-au bătut cu picioarele și apoi l-au dus într-o grădină unde l-au bătut din nou, amenințîndu-l cu moartea. După un timp, cei patru pleacă, iar Maidaniuc este luat pe brațe și dus la Poliția din Asău, iar după aceea la spital. Este internat cu leziuni grave la cap, membrele inferioare și spate și necesită o perioadă lungă de spitalizare. Agresorii sînt persoane care au săvîrșit delicte silvice numeroase pentru care încheiase acte de contravenție chiar Maidaniuc. Ion I. Dogaru este prins chiar cu o seară înainte, împreună cu Gabriel Dogaru, chiar în timp ce tăiau cu ferăstrăul mecanic mai mulți brazi. El, împreună cu alți membri ai familiei sale, aveau încheiate pe vremea aceea șapte acte de contravenție. Constantin Spiridon avea patru acte contravenționale la activ, iar Gheorghe Smărăndeanu avea opt. Pe data de 28.04.2000, Direcția Silvică Bacău înaintează plîngere penală la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Moinești. În plîngerea făcută, conducerea instituției subliniază agresivitatea de care au dat dovadă cei patru, precum și faptul că agresiunea a avut loc în timpul exercitării atribuțiunilor de serviciu ale tehnicianului. „Vă rugăm să aveți în vedere agresivitatea cu care au acționat învinuiții și pericolul social pe care îl prezintă acest gen de fapte atît pentru societate cît și pentru activitatea funcționarilor silvici. Există pericolul ca salariații noștri speriați de astfel de fapte să poată fi puși în imposibilitatea psihică de a-și mai exercita atribuțiile”, se arată în documentul înaintat Parchetului moineștean.
Este cea mai gravă agresiune săvîrșită asupra unui salariat al Direcției Silvice Bacău.
Noaptea de 14 – 15 iulie 2000. Pe raza Ocolului Silvic Agăș are loc un control și patrulare cu autovehicule. Localnicii din satul Ciugheș blochează căile de acces cu copaci doborîți direct pe drumurile forestiere.
2 august 2000. Personalul Ocolului Silvic Agăș este sechestrat întreaga zi de către locuitorii din satele Brusturoasa și Agăș. Principalele revendicări: retrocedarea pădurilor pînă la jumătatea lunii august, sistarea controalelor și patrulărilor cu autovehicule, dreptul să comercializeze lemnul din parcelele marcate pentru populație, interzicerea exploatărilor forestiere în zonă sau chiar comercializarea masei lemnoase din aceste exploatări de către localnici. Sînt sesizate autoritățile.
Noaptea de 12-13 august 2001. Pădurarul Constantin Sacară se întorcea acasă dintr-o patrulare în cantonul Viforeni. Este agresat de persoane necunoscute, lovit cu o șipcă de gard în cap și suferă fractură dublă de madibulă, răni la gît și la ureche. Pădurarul este transportat la Spitalul de Neurochirugie din Iași. Polițiștii stabilesc că autorul faptei este Relu Spoială, din localitatea Dealu Mare, comuna Ungureni. Este înaintată plîngere penală.
16 noiembrie 2001. Un echipaj de patrulare al Ocolului Silvic Agăș îi surprinde la ora 13,00 pe Gheorghe Fabian și Cătălin Fabian în timp ce tăiau copaci din pădure și li se întocmește proces verbal de infracțiune. La ora 22,30, patrula formată din pădurarii Vasile Galbăn, Cătălin Dobrițoiu, Ștefan Coman se întorcea la ocol, în mașina ARO BC-48- SLV, condusă de șoferul Cristian Negru. Pe raza satului Cotumba, drumul este blocat de o căruță așezată perpendicular pe direcția de mers. Șoferul a blocat automat ușile mașinii și a încercat să oprească mașina din mers. În acel moment, cei doi suprinși la furat lemne, însoțiți de Marian Aburel, Narcis Lungu și Dan Stoica au tăbărît pe mașină cu furci, topoare și răngi, după ce au încercat să forțeze ușile. Șoferul are prezență de spirit, accelerează mașina și trece peste căruță. Nu este nimeni rănit, dar mașina este grav avariată. Agresorii au la activ numeroase contravenții. Este înaintată plîngere penală pentru ultraj la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Moinești.
24 august 2002. În timpul unei patrulări pe raza Ocolului Silvic Agăș, pădurarul Vasile Galbăn se întîlnește în jurul orelor prînzului cu săteanul Culiță Aburel, care mergea cu o căruță în pădure. Galbăn îl atenționează pe acesta să nu cumva să meargă la furat. Silvicultorul este lovit de trei ori cu toporul de către Aburel și este internat de urgență la spitalul din Moinești cu plagă tăiată de șapte centimetri în omoplatul stîng. Are nevoie de 12 zile de îngrijire medicală. Este înaintată plîngere penală pentru ultraj la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Moinești.
Noaptea de 18 – 19 septembrie 2002. Localnicul Ion Acatrinei este oprit la bariera de la poalele Camencăi cu o căruță de lemne furată. Este obligat de personaulul silvic pe lîngă care se afla și agentul de pază de la firma Azia, Constatin Riglea, să le descarce. Nervos, Acatrinei aruncă lemnele în pîrîul din fața Brigăzii silvice. La cîteva ore după asta, agentul de pază aude zgomot la pîrîu, semn că cineva încerca să recupereze buștenii. Constantin Riglea nu mai apucă să deslușească pe nimeni pentru că este lovit cu o piatră în cap și cade incoștient. Cu capul spart, este transportat la spital.
Agresorii au scăpat ușor
Din toate cazurile semnalate, nici unul dintre agresori nu a executat nici măcar o lună de închisoare. Doar agresorul lui Mircea Maidaniuc, Gheorghe Smărăndeanu, a fost condamnat la șase luni de închisoare cu suspendare. „În situația de ultraj, este foarte anevoios să se ajungă la o măsură clară. Cu toate că în Codul silvic există un articol care precizează că în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, personalul silvic este asimilat personalului care îndeplinește funcții ce implică exercițiul autorității publice, pînă acum silvicultorii nu s-au simțit protejați în nici un fel de instituțiile statului cu atribuții în acest sens”, declară Viorel Butnaru. Procedura judiciară în astfel de cazuri este extrem de greoaie și implică anchete îndelungate, pe timpul cărora multe dintre dovezi pot să dispară, mulți martori și, mai ales, probe. Tergiversarea sau soluțiile date de instanțe sau procurori de neîncepere a urmăririi penale nu fac decît să crească numărul de agresiuni și implicit pierderea autorității în fața infractorilor. A fost suficient să se creeze precedentul în februarie 1990. Așa că infractorii au prins curaj și recurg la acte de violență pe față. „Este destul de grav, în special cu pierderea autorității în fața celor pe care îi prindem în neregulă. Pe anumite zone lipsește persoanul calificat pentru că nimeni nu mai vrea să lucreze în zonele mai sensibile. La Agăș și Comănești, unde au avut loc cele mai multe acte de violență, peste jumătate din personalul silvic nu are studii de specialitate. Asta din cauză că sînt timorați de faptul că sînt expuși zilnic riscurilor violențelor din partea hoților, care prind curaj atîta timp cît nu este nimeni pedepsit”, declară Viorel Ghelase, directorul Direcției Silvice Bacău. (Marius DRAGOMIR)
Lasă un răspuns