Zi înnorată și la propriu și la figurat la Universitatea Bacău. Deși am fost asigurați de prorectorul Vasile Puiu că lucrările de renovare la căminele studențești vor fi încheiate în perioada 25-27 septembrie, iată că firma cîștigătoare a licitației nu prea dovedește că ar dori să se țină de cuvînt. Ieri, la căminul nr. 2 de băieți, munca era în toi. În fața intrării la cămin, un tractor cu remorca aștepta să fie încărcat. În scurt timp, peste 30 de uși, care mai de care mai arătoase, au fost îmbarcate și trimise departe de „locuințele” studențești. În interior, muncă în toi. Camere fără uși, zugrăveală pe pereți, muncitori agitîndu-se cu sîrg pentru a crea viitorului învățăcei mediul propice studiului și petrecerii a încă unui an.
Cînd și-au făcut apariția vreo trei studenți „trecuți de prima tinerețe”, adică în anii trei, patru, pentru a-și definitiva formalitățile de cazare, adică să-și verifice camerele, femeile de la cămin i-au luat tare, în ciuda dimensiunilor impresionante ale sportivilor, căci studenții erau la Facultatea de Sport. „Nu puteți intra acum. Nu vedeți ce-i aici? Veniți zilele viitoare, cînd se termină toată nebuneala”. Nedumeriți, deși știau că acum este perioada oficială a cazărilor, băieții au intrat în cămin pentru a se lămuri ce se întîmplă. Au stat înăutru cîteva minute și au ieșit. Nu aveau ce să facă, nici unde să se instaleze. Femeile au avut dreptate. „Venim săptămîna viitoare să ne cazăm. Asta e!”, au oftat ei.
Am intrat și noi, pentru a ne încredința de cele auzite. Administratorul ne-a explicat pe-ndelete cum stau treburile. „Cazările au fost făcute, adică s-au repartizat camerele conform listelor întocmite de comisie, însă, pentru că se mai muncește, studenții nu-și vor putea lua camerele săptămîna asta”. Cu alte cuvinte, studenții vor prelua cazarmamentul și cheile abia marți, pe 1 octombrie, cînd începe anul universitar. O altă problemă ce macină spiritul tinerilor din cămine este prețul unui loc în cămin. Acesta se ridică la 1.100.000 de lei. Adică 720.000 de lei patul, plus masa de prînz obligatorie, indiferent dacă este la regim de taxă sau fără taxă. „Ni se pare inacceptabil să fim obligați să plătim o masă obligatoriu, a spus un student în anul IV, care a ținut să-și păstreze anonimatul, din motive ușor de înțeles. Cînd am intrat aici, în anul I, am plătit în jur de 100.000 de lei, fără a fi vorba de prînz. Acum, e din ce în ce mai greu, și mi se pare un preț destul de ridicat. Normal ar fi fost ca cei ce doresc să mănînce o masă de prînz să-și ia singuri bonuri, nu să le fie băgate pe gît forțat”.
Studenții din anii terminali sînt reticenți și la capitolul soluții. „Am încercat să luptăm contra acestei hotărîri, însă nu s-a putut face nimic. Cei ce refuză masa de prînz, nu primesc cazare în cămin”, spune un student. Cît despre masă, studenții cred că „va fi bună o săptămînă, două, apoi, nu va mai fi la fel”. (C. Gh.)
Lasă un răspuns