La început de secol XXI, cetățenii Europei trăiesc într-un mediu multilingv. În viața de zi cu zi, ei se confruntă cu o mare diversitate de limbi: poți avea un vecin originar dintr-o altă țară, poți auzi alte limbi în autobuz sau tren. La televizor, la radio, în ziare sau pe ambalajul unor produse pot fi de asemenea percepute numeroase limbi, iar ecranele de afișare ale telefoanelor celulare, ale televizoarelor și magnetofoanelor pot fi programate în diferite limbi. În contextul în care limba engleză este deja recunoscută ca limbă de circulație internațională, în multe din țările europene studierea acesteia în școli nu mai este o noutate. Între jumătate și două treimi din populația globului este într-o anumită măsură bilingvă, iar un mare număr de indivizi sînt plurilingvi.
Fiecare popor percepe realitatea în mod diferit. Fiecărei limbi îi este propriu un anumit mod de a percepe lumea, acesta fiind produsul propriei sale istorii. Toate limbile își au propria lor identitate și valoare, tot așa cum toate limbile sînt în egala măsură necesare pentru a servi drept mod de exprimare a persoanelor care le vorbesc.
Limbile și culturile sînt într-o schimbare continuă. Oamenii se influențează reciproc în ceea ce privește maniera de a vorbi și a scrie. Noile tehnologii informaționale, cum ar fi Internetul, oferă limbilor noi posibilități de extindere. Limbile sînt în contact permanent unele cu altele și se influențează reciproc în diferite moduri, în special prin împrumuturile de cuvinte. Engleza, de exemplu, a împrumutat de-a lungul secolelor cuvinte din peste 350 limbi, iar limbile europene împrumută actualmente numeroase cuvinte din engleză.
Limba maternă este, de regulă, considerată drept prima limbă pe care o învață un individ. Este limba pe care acesta o cunoaște cel mai bine, o folosește cel mai mult și cu care se identifică în cea mai mare masură. În anumite cazuri de bilingvism, două limbi au fost însușite simultan într-o legatura atît de strînsă una cu alta încît persoanelor respective le este foarte greu să se determine care dintre cele doua limbi este „prima” și care „a doua”. Totuși, majoritatea persoanelor bilingve pot să facă această distincție cu mai multă ușurință, pentru că, de obicei, însușirea unei a doua sau a treia limbi începe la școală sau ceva mai tîrziu pe parcursul vieții. Nu există nici o limită de vîrstă dincolo de care este imposibil de a deveni bilingv.
Bilingvismul prezintă diverse avantaje. El sporește șansele însușirii cu succes a altor limbi. Asa, însușirea unei a treia limbi este facilitată dacă se cunoaște o a doua limbă. Persoanele bilingve sînt avantajate și din punctul de vedere al gîndirii: s-a dovedit deja că ei progresează mai repede decît persoanele monolingve în anumite domenii de dezvoltare precoce și că ei sînt în multe privințe mai creativi în capacitățile lor lingvistice.
Limbile europene vorbite de cel mai mare număr de locuitori nativi sînt rusa, germana, engleza, franceza și italiana, dar în majoritatea țărilor europene se utilizează, în general, mai multe limbi. Excepție fac doar țările mici ca Liechtenstein și Vatican, dar chiar și în aceste țări se utilizează frecvent o a doua limbă. Din cauza afluenței imigranților și a refugiaților din lumea întreagă, Europa a devenit un continent din ce în ce mai multilingv. La Londra, de exemplu, mai mult de 300 de limbi materne sînt utilizate în familii, iar în majoritatea orașelor mari, în special în Europa occidentală, în mediul școlar se utilizează în calitate de limba maternă între 100 si 200 de limbi.
În ultimii ani, se vorbește tot mai mult de unitate europeană. Prin introducerea monedei unice europene, s-a facut un pas foarte important spre o unificare de fond a țărilor de pe batrînul continent, pastrîndu-și fiecare propria sa identitate.
Pregătirea profesională a tinerei generații trebuie realizată pe cu totul alte coordonate decît cele de pînă acum. Cuvîntul cheie al sistemului nostru educațional devine încet, încet „comunicarea”. Contactul, fie el chiar indirect, cu una sau mai multe culturi diferite, deschide noi orizonturi și asigură o viziune globală asupra lucrurilor care ne înconjoară. Acest lucru este oarecum esențial pentru o generație care dorește să aducă o schimbare, să încheie un prea lung proces de tranziție între două concepții despre viața și să intre practic în marea familie a țărilor europene. O statistică arată că România se situează pe locul patru în lume în ceea ce privește punctajul obținut la testul „TOEFL”. În majoritatea instituțiilor de învățămînt din țara noastră există clase și grupe speciale de engleză, franceză, italiană, germană sau chiar spaniolă, care doresc să formeze adevarați specialiști în aceste domenii. Paralel cu existența acestora, se înființează, pe zi ce trece, tot mai multe cluburi și asociații nonguvernamentale cu program în aceste limbi.
În concluzie, este necesar sã îmbunătățim cunoașterea și înțelegerea diversității limbilor europene, pentru a crea un climat de toleranță, atît lingvistic, cît și social în interiorul țărilor europene.
(Anca-Mirela Vârga)
Lasă un răspuns