Pomenirea Sfintei Mucenice Haritina
Sfînta Haritina a trăit în vremea împăratului Dioclețian. A rămas orfană de părinți la o vîrstă fragedă și a fost luată, ca slujnică în casă, de un om bun și milostiv, Claudie. Acesta a crescut-o și a îngrijit-o ca pe fiica sa. Fata era blîndă, smerită, ascultătoare, tăcută și înțeleaptă, dar, mai ales, era creștină în ascuns.
Auzind, guvernatorul provinciei că Haritina este creștină, a scris stăpînului ei să o trimită pentru cercetare, însă Claudie nu a vrut să o dea pe mîna ostașilor. Atunci, Sfînta i-a spus: „Nu te mîhni, domnul meu, ci te bucură că mă voi socoti jertfă lui Dumnezeu și pentru păcatele tale și pentru ale mele”. După ce a rugat-o să se înalțe rugăciuni lui Dumnezeu pentru el, Claudie a încredințat-o ostașilor. Sosind înaintea dregătorului, ea l-a mărturisit pe Hristos cu multă credință, încît a stîrnit ura și mînia acestuia. Drept urmare, au supus-o la chinuri groaznice: i-au ras capul și i-au turnat pe cap jeratic de cărbuni vii. Apoi i-au împuns pieptul și coastele cu frigări de fier înroșite în foc, după care i-au legat o piatră grea și au aruncat-o în mare. Cînd a văzut dregătorul că a iești nevătămată, a dat ordin să-i scoată din rădăcină unghiile de la mîini și de la picioare și dinții. În urma atîtor suferințe, Sfînta Haritina și-a dat duhul la Dumnezeu.
Duminică, 6 octombrie
Pomenirea Sfîntul Apostol Toma
Sfîntul Toma, numit și Geamănul, era din cetatea Galileii și era pescar. A trăit pe vremea Mîntuitorului Hristos și a avut privilegiul de a-L cunoaște. Nu era un cărturar, dar aducea lui Hristos un suflet cinstit și curajos. Pentru aceasta, a fost și el ales de Hristos și numărat între cei 12 ucenici ai săi. Evanghelia vorbește de îndoiala lui Toma de a crede că Domnul a înviat din morți, atunci cînd toți ceilalți Apostoli i-au povestit că Iisus Hristos a fost văzut de ei înviat și că a vorbit cu ei. Toma, nefiind de față, le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mîinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune mîna mea în coasta Lui, nu voi crede”.
După opt zile, ucenicii fiind adunați în același loc, S-a arătat iarăși Domnul înviat și i-a zis lui Toma: „Adu degetul tău încoace și vezi mîinile Mele și adu mîna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios”. Și Toma a pipăit și s-a încredințat că Dumnezeu a înviat, nu cu alt trup, cu același trup al Său, cu care a pătimit și a murit, cu acela a și înviat. După înălțarea la cer a Domnului și după primirea Sfîntului Duh, Toma a plecat în India. Așa a semănat cuvîntul lui Dumnezeu la mideni, la parteni și la indieni, a creștinat pe mulți și a întemeiat biserici. Sfîntul Toma a fost ucis, la porunca unui rege păgîn, iar moaștele lui s-au aflat multă vreme la Edesa. (C.Gh.)
Lasă un răspuns