Cristina Giugaru este elevă în clasa a XII-a G a Colegiului național „Gheorghe Vrănceanu”. „Locuiește” în prima bancă, pe rîndul de la mijloc. E cuminte, calmă, însă ochii vioi și plini de viață îți dau dimensiunea inteligenței. La doar 18 ani, Cristina are un palmares de premii obținut la olimpiadele de limba latină. În clasa a IX-a și a X-a- mențiune, iar în clasa a XI-a premiul întîi pe țară. Anul trecut, Cristina a plecat la olimpiada internațională de limba latină „Cetamen Ciceronianum Arpinas”, în Italia. „A fost impresionant. Am avut de-a face cu tineri din toate țările și mi-a plăcut foarte mult. Subiectele de acolo nu au fost mai grele decît cele din țară, dar corectarea a fost diferită. A fost o șansă”, spune Cristina, încercînd cumva să scape mai repede de subiect. Este incredibil de modestă și nu îi place să vorbească despre rezultatele ei. Chiar dacă, de cînd a intrat la liceu, a fost prima pe clasă, nu vrea să se audă lăudată de colegi: „mă enervează să se uite lumea la mine altfel, pentru că am rezultate mai bune decît alți colegi de-ai mei”. În ciuda faptului că la toate obiectele notele predominante sînt cele de 10, iubirea ei rămîne tot limba latină. „Pasiunea mea pentru latină se datorează în primul rînd doamnei profesoare Neculau Florentina. Dacă nu ar fi fost dumneai nu știu dacă mi-ar fi plăcut”, recunoaște Cristina.
Ca mai toți elevii, și ea are uneori nevoie de cîte un impuls pentru a învăța mai bine. „Cînd învăț îmi palce să mă cert cu fratele meu. Adevărul e că învăț mai bine cînd mă enervez”, pare a fi unul dintre secretele succesului. Cînd o întreb despre facultatea pe care o va urma, îmi răspunde că se va îndrepta spre Relații Internaționale, la București, deși cînd era mai mică vroia să devină avocat, iar acum ar încînta-o o muncă de asistent social. Este o fire comunicativă și îi place foarte mult să îi ajute pe cei din jur. De aceea, probabil, nici nu-i place să se compare cu colegii de clasă. „Nu îmi place competiția la școală. Măsura sînt eu. Nu mă interesează ce fac ceilalți”, recunoaște Cristina
Cu atîtea olimpiade, ore la școală, pregătiri pentru bacalaureat și admitere la facultate, timpul liber este ca și inexistent. „Timpul meu se împarte cam în trei. 70% învăț, 20% dorm, iar restul, încerc să mă relaxez, e timp liber Mă plimb, mă joc la calculator, ascult muzică și, deși pare mai ciudat pentru o fată, joc forbal. Îmi plac extraordinar de mult evadările, excursiile și plimbările prin parc, împreună cu prietenele”, a cceptat Cristina să ne povestească. Seara, dacă are timp, urmărește cu plăcere la televizor Cronica Cîrcotașilor, Ally McBeal și Copii spun lucruri trăsnite. Ascultă oricînd și oriunde Bob Marley, Holograf, Chris de Burgh, muzică clasică, dar detestă manelele, muzica house și pop. Mîncare? Pe lista preferințelor ei se găsesc în prim plan pizza și salata de vinete.
Detestă la oameni fățărnicia și atitudinea de superioritate și apreciază cel mai mult inteligența chiar dacă uneori este folosită în scopuri de parvenire. Cum se caracterizează ea? „Sînt încăpățînată, mă enervez extraordinar de repede și sînt perseverentă. Nu sînt niciodată mulțumită de mine și mereu vreau să fiu altfel. Acum tot ce vreau e să termin liceul. Poate mai apoi voi regreta, dar acum sînt disperată că nu am timp. Dar asta îmi este caracteristic. Mie nu-mi place să fiu liniștită, trebuie să am mereu o provocare. Mă întreb ce voi face cînd voi termina facultate și nu voi mai avea examene și alte lucruri care să mă antreneze”.
Cum Cristina nu vrea să se laude și nici nu prea îi place să vorbească despre ea, am stat de vorbă cu doi dintre profesorii ei. Doamna profesoară de latină Neculau Florentina, mentora olimpicei ne-a spus: „Cristina este o luptătoare a cărei deviză este «per aspera ad astra»”. Domnul profesor de limba și literatura romănă Petre Isachi o caracterizează astfel: „Cristina este modelul elevului clasic: erudit, apolinic, riguros, cu respect pentru știință, pentrusine și pentru ceilalți”.
Dar profesorii nu sînt singurii care o laudă și o apreciază, colegii au aceeași părere. Anca Nedelcu:” M-am simțit dintotdeauna mîndră ca sînt în clasă cu ea. E modestă și învață pentru ea, nu pentru rezultate”. Ramona Gavriloaia, o altă colegă de clasă a spus: „E o persoană care promite multe și dacă ar fi mai mulți tineri ca ea, lumea ar fi cu siguranță mai bună”.
Iată, cum o adolescentă de 18 ani, călăuzită de o profesoară dăruită și de o voință de fier, ajunge să fie una dintre mîndriile liceului, o persoană de care cu siguranță vom mai auzi multe pe viitor. (Roxana ȘMIL)
Lasă un răspuns