Sfînta Pelaghia a trăit în timpul Sinodului de la Calcedon și era comediană în Antiohia. Pe atunci se numea Margareta și, mai înainte să cunoască credința creștinilor, a dus o viață de plăcere și desfrînare, pînă cînd Dumnezeu a făcut-o să-și schimbe viața și să se întoarcă la El.
Într-o zi, pe cînd Sfîntul Non propovăduia în fața bisericii, la ușă s-a oprit vestita comediană Margareta, înconjurată de un alai de tineri și tinere. În timp de oamenii o priveau cu încîntare, pentru că era o femeie foarte frumoasă, episcopii și-au întors ochii de la ea, ca de la un mare păcat. Doar episcopul Non a privit-o îndelung și a spus: „Dumnezeu, în bunătatea Sa nemărginită, se va milostivi și de această femie, lucrul mîinilor Sale”. Sfîntul a dat-o apoi ca exemplu pentru cîte ceasuri stă în camera ei și se îngrijește pentru a arăta mai frumos decît celelalte femei, „iar noi, care dorim din toată inima să fim bineplăcuți lui Dumnezeu, ne lenevim și nu ne silim să împodobim păcătosul nostru suflet, nu ne spălăm cu lacrimile pocăinței, nici nu-l împodobim cu mărgăritarele faptelor bune, ca se înfățișeze cu veșmînt cuviincios în fața lui Dumnezeu”. Margareta s-a cutremurat la auzul cuvintelor episcopului și, cu ochii plini de lacrimi, și-a schimbat viața și l-a rugat pe bătrînul Non să-i arate calea mîntuirii. După ce a învățat-o cele de trebuință, ea s-a pocăit cu adevărat, a primit harul Sfîntului Botez și s-a numit Pelaghia. A eliberat toți sclavii pe care îi avea, și-a împărțit averile la văduve și la orfani, s-a retras într-o mănăstire, ducînd o viață curată. Mai tîrziu, în ascuns, s-a îmbrăcat în haină aspră și s-a dus la Ierusalim, și-a zidit o chilie de pustnic pe muntele Măslinilor, unde a și murit după trei ani. (C. Gh.)
Lasă un răspuns