• un adevărat focar de infecție din plin centrul Bacăului a fost ras ieri de pe suprafața pămîntului de buldozerele Primăriei • două dintre familiile care locuiau aici s-au mutat de bună voie în locuințele sociale din cartierul Izvoare • cea de a treia familie, amenință că va picheta sediul Primăriei pînă vor primi o altă locuință
Coșmarul locatarilor de pe strada Trecătoarea 9 Mai, nevoiți ani în șir să suporte mizeria și mirosurile răspîndite din curtea imobiliului cu nr. 10 a luat, de ieri, sfîrșit. Cîțiva angajați ai Direcției Sociale s-au deplasat ieri, însoțiți și de gardieni publici, la acest imobil, pentru a evacua cele trei familii care locuiau aici și pentru a demola
construcția ce reprezenta un adevărat focar de infecție pentru
întreaga zonă. Proprietarul de drept al acestei case, naționalizate după 1948, nu a revendicat imobilul, așa că el a rămas în administrarea Primăriei. Somația privind evacuarea acestui imobil a fost trimisă încă din anul 1998 locatarilor, însă a nu a putut fi pusă
în practică decît după definitivarea situației privind proprietatea asupra imobilului.
Din 1980, după ce i-a fost demolată locuința pe care o avea pe strada Banca Națională, Elena Husa a primit, împreună cu cei 12 copii ai săi, repartiție în imobilul de pe Trecătoarea 9 Mai. „Datoriile acumultate de chiriașii acestui imobil depășeau zece milioane de lei. În contractul de închiriere semnat cu Primăria erau trecute doar două familii. În realitate, aici locuiau, împreună cu familiile lor, trei dintre frații Husa. Doi dintre ei, Cătălin și Gabriela Husa, au primit repartiție la locuințele sociale din cartierul Izvoare, iar Petronela Husa va pleca împreună cu concubinul și cei patru copii ai săi să locuiască la rudele pe care le au în comuna Tamași. De altfel, primăria va asigura și transportul bunurilor lor pînă la Tamași”, ne-a declarat Elena Șova- Gîțu, directorul Direcției Sociale. „Pe lîngă faptul că în acest imobil, vechi de mai bine de o sută de ani, era o mizerie de nedescris, construcția nu a mai fost demult renovată și se putea prăbuși în orice clipă peste locatari”, ne-a precizat și Gabi Ioniță, șeful Corpului de Control al Primarului. De altfel, șubrezimea casei avea să se dovedească în momentul în care buldozerul primăriei a intrat în plin în ziduri. După ce vrafuri de mobilă veche, plină de var și de mizerie, cutii și lăzi înțesate de vechituri, tigăi, oale și tigăi negre de funingine, au fost scoase, rînd pe rînd, în stradă, lama buldozerului abia dacă a atins unul dintre pereți că întreg imobilul s-a și prăbușit.
Vecinilor care asistau la demolarea casei, nu le venea să creadă că au scăpat de coșmar. „Scandal, beții, bătăi, manele date la maxim pînă tîrziu în noapte. De asta am avut parte în cei șapte ani care au trecut de cînd m-am mutat aici”, ne spunea unul dintre locatarii blocului de vizavi de imobilul cu numărul 10. Casa demolată ieri avea unul dintre pereții laterali aproape lipiți de locuința lui Petru Mînza. „Nu am putut să înțeleg niciodată cum au putut să trăiască oamenii ăștia doar din ceea ce găseau scormonind prin gunoaie. Aveau în curte un beci pe care îl foloseau drept WC. Ani de zile nu am putut să îmi deschid geamurile de la sufragerie. Am fost nevoit, din cauza mirosului, să lipesc cu silicon caturile ferestrelor care aceau vederea înspre curtea lor. Nu mai spun de scandalurile care erau noaptea aici. Cînd dădeau de bani, era dezastru”, ne-a povestit Petru Minza.
Gabriela și Cătălin Husa, s-au mutat ieri de bună voie la locuințele sociale din cartierul Izvoare. Nu același lucru s-a întîmplat cu Petronela Husa și concubinul ei, Ovidiu Palaghia. În vîrstă de 32 de ani și mamă a patru copii, cel mai mic în vîrstă de un an și șase luni, Petronela Husa se jura că nu va pleca în ruptul capului din Bacău și, dacă va fi nevoie, va picheta sediul Primăriei pînă va primi o altă locuință. În timp ce femeia se tînguia că nu are din ce trăi și că nu beneficiază de nici un venit, concubinul său se cinstea de zor dintr-un bidon de plastic de doi litri, plin ochi de tărie. „Nu pot să îmi mișc picioarele, ar trebui să primesc pensie, dar nu îmi primește nimeni dosarul” se plîngea Ovidiu Palaghia. Pînă ieri seară, terenul pe care s-a aflat imobilul de la numărul 10 a fost curățat ca în palmă. Mirosul mizeriei care a domnit ani buni aici încă se mai simțea în aer. (E. SOLOMON)
Lasă un răspuns