• Iosif Solomon a participat la multe concursuri pe teme literare pentru orbi • locul III pe țară obținut de curînd l-a motivat mai mult • pentru că are mult timp liber, el se pregătește intens și transcrie texte normale în braille • cînd era deznădăjduit, preotul din Luizi Călugăra l-a învățat să iubească viața așa cum este ea
Iosif Solomon este un tînăr deschis, comunicativ, dar în același timp și foarte serios. Are 28 de ani și l-am întîlnit la Asociația Nevăzătorilor din Bacău, al cărui membru este. El s-a născut cu acest handicap, dar a demonstrat tuturor că viața poate fi trăită și rostuită în orice condiții.
„Clasele I – VIII le-am absolvit la Tîrgu Frumos, apoi am urmat timp de trei ani școala profesională de cartonaje și mături din București. Meseria mea este de confecționer ambalaje, dar nu am profesat niciodată. Acum nu mai are căutare pe piața muncii. Așa că am început să mă pregătesc pentru concursurile destinate nevăzătorilor”, și-a început tînărul povestirea.
Debutul în concursurile organizate pentru cei fără vedere nu a fost deloc încurajator pentru Iosif Solomon, deoarece nu a reușit niciodată să se califice la etapele zonale. „Am debutat foarte timid. Am participat la concursuri ce au avut ca temă personalitatea lui Mihai Viteazu, «Marea Neagră, o călătorie printre culturi», despre Australia, dar n-am avut șansă. Mi-a plăcut, însă, cartea lui Șerban Cioculescu despre I.L. Caragiale, pentru că am aflat foarte multe lucruri care îmi erau necunoscute. În primul rînd am descoperit că nu a fost răsplătit așa cum se cuvine de politicienii vremii, care l-au ținut departe de viața publică”, începe Iosif să ne spună despre debutulul lui la concursul cultural dedicat lui Caragiale.
Iosif a reprezentat filiala nevăzătorilor din Bacău la faza națională a concursului „Prietenii cărții braille”, ce a avut ca tematică „Viața și opera lui Ion Luca Caragiale”, de Șerban Cioculescu. Pentru a ajunge la finala de la Geoagiu Băi, Iosif a fost cel dintîi la etapa pe filială, al doilea la cea zonală și al treilea în marea finală. „Am avut 140 de puncte, la fel ca și concurentul după locul doi, dar la baraj am pierdut și, în final, am rămas pe locul trei. Tehnica și-a spus cuvîntul, pentru că am avut de scris la baraj un text în braille. El avea mașină de scris, eu am folosit placa și acest lucru mi-a încetinit mult scrisul. Oricum sînt foarte fericit pentru această performanță, care m-a motivat pentru viitoarele concursuri”, a mai spus Iosif.
Pregătirile pentru această competiție au început la sfîrșitul lunii mai. Tînărul nevăzător a avut de lecturat zece volume, scrise în braille. Pentru că nu îi place să tocească, Iosif nu s-a apucat de memorat, ci, pur și simplu, a citit cele zece volume din scoarță în scoarță. „La început mi-a fost greu, pentru că era un limbaj complex, de critic literar, cu care nu eram familiarizat, dar încet am deslușit termenii și lectura a devenit foarte plăcută și interesantă. Nu mi-am luat notițe. Totul a mers de la sine. Am foarte mult timp liber, pentru că nu pot face multe lucruri. Așa că cititul a fost în aceste luni principala preocupare. Pînă în septembrie m-am pregătit intens, dar cînd m-am calificat la națională, am devenit și mai serios cu lectura”, susține Iosif Solomon.
„Viața e frumoasă, oricum ți-a fost lăsată de Dumnezeu!”
Viața pentru o persoană fără vedere nu dă dreptul celui „condamnat” să facă prea multe lucruri. Tînărul din Luizi Călugăra își petrece timpul liber de care dispune ascultînd radio-ul, mai ales piesele de teatru, de care este de-a dreptul îndrăgostit. De multe ori, în cei 28 de ani de viață, s-a retras în cochilia lui și nu a acceptat să stea de vorbă decît cu membrii familiei. La primele concursuri la care a participat a vrut să renunțe de nenumărate ori. Ba chiar s-a retras la un moment dat și de la asociația nevăzătorilor. Dar a izbutit să depășească momentele grele cu ajutorul celor dragi și a preotului paroh Ioan Butacu. Acesta l-a luat pe Iosif în excursii la Miercurea Ciuc și București, și i-a explicat că viața este frumoasă, oricum ți-a fost lăsată de Dumnezeu. Așa și-a învins Iosif timiditatea și a devenit treptat un tînăr plin de viață.
Marea lui dorință este să devină concurent profesionist și să fie mereu învingător la concursurile la care participă. Are un sprijin serios din partea Reginei Solomon, sora și însoțitorul personal al lui Iosif. Regina își ajută fratele și la lecturi, pentru că Iosif transcrie toate textele normale în braille. Chiar și cărțile religioase. Iosif și-ar mai dori să găsească pe viitor un loc de muncă și să urmeze un curs de operare pe calculator. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns