• el detestă cel mai mult la nunțile românilor obiceiul de a dansa găina, practicat înainte de închinatul nașului mare
În cei șapte ani de cînd s-a stabilit în orașul Bacău, olandezul Andre Muit, președintele Asociației Betania, a avut timp să cunoască nu numai realitățile socio-economice din țara noatră, ci și obiceiurile specifice marilor evenimente din viața unui om, cum ar fi botezul sau nunta. Pentru că este cunoscut de personajele din toate mediile ca fiind un om cu bani, Andre Muit a primit, în anii de cînd locuiește pe meleaguri moldave, foarte multe propuneri de a deveni naș. Multe dintre solicitări au venit de la persoane cunoscute, însă au fost și suficienți băcăuani, mai ales părinți, care au venit în audiență pentru a-i cere președintelui Betaniei să le cunune copii. Cu calculele deja făcute, mirii sau socri se gîndeau, probabil, că vor face o partidă bună atrăgîndu-l de naș pe olandezul „băcăuan” darnic la bani. Numai că, fiind obișnuit cu șiretlicurile românilor, Muit le-a refuzat propunerile. „În anii cît am stat în România am aflat că, pentru mulți dintre cei care se căsătoresc, nașul este cel care dă tonul în ce privește banii închinați. Din ce am observat pe unde am mai fost mi-am dat seama că nunta la români a devenit, de multe ori, o afacere. De aceea, răspunsul pe care-l dau celor care s-au adresat ori ar fi tentați să-mi ceară să le fiu naș a fost și va fi negativ”, spune Andre Muit.
„Olandezul Zburător”, cum mai este numit președintele Betaniei, a făcut, totuși, și cîteva excepții de la această regulă, răspunzînd afirmativ la trei propuneri de a fi naș din cele cîteva zeci pe care le-a primit. Petrecăreț și jovial de felul lui în viața de zi cu zi, Andre Muit a încercat să combine utilul cu plăcutul. Cea dintîi solicitare care a fost onorată a venit prin anul 1997 și a fost făcută de un angajat al Asociației Betania. „Prima dată cînd am acceptat să fiu naș a fost o situație de conjunctură. Pentru că nu găsiseră alți nași, mirii m-au rugat să-i cunun, propunere pe care am acceptat-o fără să stau prea mult pe gînduri. M-am gîndit că ar fi o aventură nouă pentru mine”, își amintește Andre Muit.
Obișnuit cu recepțiile de cîteva ore și cu petrecerile în familie, cum se organizează la astfel de evenimente în Occident, olandezul a rămas oarecum surprins cînd a văzut, în calitate de naș, ce presupune o nuntă românească. „Mai fusesem invitat la nunți, însă pe la ora unu noaptea plecam întotdeauna. Cînd am fost naș am fost nevoit să rămîn pînă dimineața, lucru care pentru mine a fost ceva inedit”, spune, zîmbind, Muit. Chiar dacă, în calitate de nași, Andre și soția lui, Evelyne, nu s-au simțit prea confortabil, ei au acceptat alte două propuneri venite din partea salariaților Betaniei. La cea de-a doua nuntă la care au fost nași, soții Muit și-au depășit chiar atribuțiile unor mentori spirituali ai tînărului cuplu, fiind, într-un fel, și socri mici. „Olimpia Grigoraș, mireasa, era o asistată din Centrul de fete de la Racova și, pentru că ea crescute toată viața într-un orfelinat, am ajutat-o mai mult decît o cerea calitatea noatră de nași”, spune Muit.
După ce a fost naș de trei ori, ultimul în seria cununaților fiind Ciprian Tomița, directorul Centrului de Zi al Asociației Betania, Andre Muit a ajuns la concluzia că nunțile la români sînt o adevărată nebunie. „În Olanda, recepția durează pînă la ora unu, cel mai tîrziu, pe cînd aici, cînd am fost naș, am plecat acasă a doua zi, la ora șapte. Muzica m-a înnebunit toată noaptea, pentru că a fost dată la maximum, iar din obiceiurile românești specifice la nunți nu am înțeles nimic, pentru că la fiecare nuntă a fost altfel. Ca în zicala românească „cîte bordeie, atîtea obiceie”. Cununia religioasă și civilă mi s-au părut interesante, iar obiceiurile de împodobit mireasa sau de la restaurant au fost tare haioase. Cel mai urît obicei mi s-a părut dansatul găinii, la restaurant, înainte ca eu să dau banii”, povestește, cu zîmbetul pe buze, „Olandezul Zburător”. Chiar dacă nu a vrut să dezvăluie sumele pe care le-a închinat, în calitate de naș mare, viitorilor soți, Muit a spus că a dat cît dă un naș mare pe aici, în Bacău, „plus ceva de la mine”. (Costinela BREAHNĂ)
Lasă un răspuns