Spitalele băcăuane, și nu doar ele, se confruntă de foarte multă vreme cu o situație ce poate însemna viață sau moarte: criza sîngelui. Numărul donatorilor a scăzut foarte mult, fapt ce pune în pericol un întreg sistem pentru resuscitarea căruia nu se găsesc soluții viabile. Care sînt cauzele și ce măsuri credeți că trebuie luate pentru ieșirea din criză? Iată tema anchetei noastre de astăzi.
Maria Rogojină, 55 de ani, pensionară: „Eu una consider că cei ce pot dona sînge nu neapărat pentru bonurile de masă pe care le primesc și nici pentru bani, ar trebui să doneze sînge în sens comunitar. Lumea ar trebui să fie mai salutară la astfel de semnale și să încerce să-și ajute, în măsura în care poate, semenii. Oamenii cred că evită și datorită faptului că în schimbul sîngelui donat, probabil, nu se oferă o recompensă pe măsură”.
Anonim: ” Dacă s-ar rezolva problemele din sistemul nostru medical, poate că lumea nu ar mai fi bolnavă și s-ar evita și astfel de crize, cum este cea a sîngelui. Această criză nu este singura cu care se zbate sistemul nostru medical”.
Radu Spătaru, 23 de ani, șomer: „Eu chiar dacă sînt tînăr, trebuie să recunosc că n-am donat niciodată. Nu-mi cunosc la această vîrstă, spre rușinea mea, nici grupa sanguină. Tatăl meu este singurul membru al familiei care donează sînge. Poate că la noi nu s-a făcut o educație comunitară responsabilă, sau nu ni s-a dezvoltat la timpul respectiv o educație în acest sens. Trebuie să fim mai înțelegători și să ne mai gîndim măcar din cînd în cînd și la semenii noștri”.
Andrei Chira, 23 de ani: „Nu m-am gîndit niciodată la o asemenea variantă de a ajuta pe cineva, pentru că o donație de sînge, dacă o faci, e normal s-o faci în scop comunitar. Eu unul sînt prea slab să pot dona sînge. Mă gîndesc că totuși cei care ar putea face acest act comunitar ar trebui să-l facă tot din bunătate, și nu condiționat de faptul că se dau bonuri de masă, bani sau zile libere”. (A consemnat Alina TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns