În cine mai credem?

Băcăuanii renunță la ortodoxie pentru bisericile occidentului

Creștinismul tradițional pierde teren în județul Bacău. O spun cifrele. Recensămîntul din acest an ne-a dezvăluit o situație fără precedent. Ortodocșii și catolicii din județ sînt mai puțini. La fel și evreii, care altă-dată dominau orașul Bacău. În schimb, bisericile neoprotestante, importate sau revenite în forță după revoluție, au atras tot mai mulți adepți. Mirajul banului? Nemulțumirea față de slujitorii bisericii tradiționale? Sărăcia? Din toate cîte puțin și toate la un loc au făcut ca băcăuanii să renegocieze relația cu divinitatea.

În România sînt recunoscute 15 culte

În prezent, în România, cultele religioase sînt libere și autonome, statul recunoscînd și garantînd aceste drepturi. Cultele sînt egale în raporturile dintre ele, în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. În România își desfășoară activitatea 15 culte religioase recunoscute oficial: Biserica Ortodoxă Română, Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică) – repusă în drepturi după 1989, Biserica Romano-Catolică, Biserica Reformată, Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană (, Biserica Evanghelică Lutherană Sinodo-Presbiteriană, Biserica Unitariană, Biserica Armeană, Cultul Creștin de Rit Vechi, Cultul Musulman, Cultul Mozaic, Cultul Creștin Baptist, Cultul Adventist de Ziua a Șaptea, Cultul Penticostal, Cultul Creștin după Evanghelie, în cadrul căruia funcționează distinct Biserica Evanghelică Română. Lor li se adaugă peste 700 de asociații și fundații religioase, dintre care unele sînt independente, iar altele acționează în cadrul cultelor. Ca asociații religioase cu personalitate juridică există și organizații cu caracter interconfensional: Societatea Biblică Interconfesională din România, Alianța Evanghelică (grupează cultele: baptist, penticostal și creștin după Evanghelie), Asociația Ecumenică a Bisericilor din România – AIDROM ș.a. Tot sub formă de asociații religioase se manifestă și o serie de credințe noi care au pătruns în România după 1989, cum sînt: Baha’- ii, metodiștii, presbiterienii, mormonii (Asociația „Liahona”).

Biserica Ortodoxă a fost cea mai afectată după 1990

După 1990, România a fost pusă într-o situație delicată. Deschiderea europeană din plan politic a fost considerată de unii ca o metodă de prozelitism. Ce-i drept, în primii ani de după Revoluție, românii au fost acostați pe stradă de indivizi cu o voce mieroasă și o vestimentație mai aparte, ce împărțeau pliante și reviste cu caracter religios. Și, nu de puține ori, ne-a fost dat să respingem politicos ori cu brutalitate indivizi care insistau la soneria ușii doar pentru a-ți arăta o Biblie și a-ți vorbi, dacă se putea din casă, nepoftit, despre Dumnezeu și fericire. Au fost timpuri în care unii au crezut că integrarea europeană înseamnă în mod univoc și acceptarea prozelitismului religios sectar și agresiv. Greu s-a luat în discuție și promovarea coexistenței pașnice a diferitelor culte, a dialogului lor spiritual și a cooperării în domeniul social, umanitar, ecologic.

Invadarea României, un stat eminamente creștin, singurul stat latin de religie majoritar creștin-ortodoxă, de către diferite, pe atunci, secte religioase, actualmente cu statut de culte sau biserici, a pus într-o dificilă ipostază Biserica Ortodoxă, moștenitoarea unui impresionant tezaur spiritual și material care nici pînă în ziua de azi nu i-a fost retrocedat în întregime. Ne putem gîndi aici la pădurile și pămînturile deținute de bisericile din orașe ori de mănăstiri și ar fi suficient.

Județul Bacău este preponderent ortodox

Perioada de după 1990 a fost una de entuziasm. Tinerii care au mărșăluit zile și nopți în acel decembrie ’89 însîngerat, strigînd „Noi credem în Dumnezeu” și „Există Dumnezeu”, au constituit dovada peremptorie a unei nații religioase, a unui popor care, în ciuda opresiunii ticluită cu îndemînare diabolică vreme de 50 de ani de un regim declarat ateu, nu și-a pierdut credința moștenită de-a lungul a sute de generații. Așa se face că, în urma Recensămîntului populației efectuat în anul 1992, la nivelul județului Bacău 602.097 de persoane, dintr-un total de 737.512, s-au declarat ca fiind de religie creștin ortodoxă, iar 125.805 de religie creștină romano-catolică. Printr-o simplă operație aritmetică au rămas 9.610 băcăuani adepții altor confesiuni, atei sau care pur și simplu nu au binevoit să-și mărturisească credința.

Evenimentele sociale și politice ce au urmat anului 1992 au condus la nivel național și la nivel județean, la scăderea numărului populației, la scăderea nivelului de trai și la dorința mărturisită expres a multora, îndeosebi tineri, de a părăsi țara, cu gîndul de a-și găsi, pe continent ori aiurea în lume, un loc de muncă și un trai cît de cît decent.

Așa că, la Recensămîntul efectuat în primăvara acestui an, populația județului Bacău a scăzut cu 28.761 locuitori.

Și, inevitabil, la capitolul structurii pe religii, cea mai afectată de cele petrecute a fost Biserica Ortodoxă, care a înregistrat o scădere de 4,4 procente față de recensămîntul din 1992, adică un minus de 26.462 de persoane.

Penticostalii s-au înmulțit peste noapte

La nivelul municipiului Bacău, recensămîntul din acest an a consemnat prezența a 151.775 ortodocși. La Onești, 44.902 persoane s-au declarat ortodoxe, la Moinești – 22.213. Tot în scădere față de recensămîntului din 1992 se află și numărul de credincioși ai Bisericii Romano-Catolică. Astfel, dacă în urmă cu zece ani, la nivelul județului Bacău, se înregistrau 125.805 romano-catolici, anul acesta numărul acestora a scăzut cu 5.226, rămînînd 120.579 de credincioși.

Nu același lucru se poate spune și despre Penticostali, al căror număr a cunoscut un ascendent surprinzător de 1.809 persoane sau un plus de 85%, fiind prin acest fapt cei mai zeloși dintre toate cultele religioase. O dinamică pozitivă a înregistrat la ultimul recensămînt și creștinii de rit vechi care numără, cel puțin pînă în prezent, 1.017 suflete, față de 171, în 1992. Adică o impresionantă dinamică de 494,7%, cea mai substanțială între toate religiile și confesiunile creștine. Interesantă este și apariția persoanelor de religie evanghelică, neprecizați acum 10 ani, și înregistrați anul acesta cu 329 de adepți. O creștere cu 45%, față de recensămîntul din 1992, au înregistrat-o baptiștii, care sînt cu 163 de suflete mai mult. O ușoară, dar evidentă dinamică pozitivă cunosc și adventiștii de ziua a șaptea, ai căror adepți se pot lăuda cu 265 de membrii noi. sau o dinamică pozitivă de 12%.

S-au înmulțit musulmanii

Merită menționat și faptul că în urbea lui Bacovia s-au înmulțit și

musulmanii, care, conform statisticilor, numără un plus de 38 de

persoane, față de anul 1992. Adică o dinamică pozitivă de 60%. O

pierdere însemnată față de anii anteriori a înregistrat religia mozaică

ai cărei adepți aproape s-au înjumătățit. Din 279 de evrei cîți s-au

declarat la recensămîntul din ’92, au mai rămas 154. Scăderi destul

de simțitoare au înregistrat și evangheliștii de confesiune

augustană, ce numără 25 de membrii, cu 70,9% mai puțin

comparativ cu anul 1992, unitarienii cu un minus de 75,5% și

reformații cu un negativ 30,9%. Singura confesiune creștină rămasă

relativ echilibrată sunt greco-catolicii, a căror dinamică a înregistrat

un onorabil -1,5%. În contexul unei societăți românești debusolate a

crescut și numărul celor care nu și-au mai declarat religia, de la 55,

în urmă cu 10 ani, la 1.024 anul acesta.

Față de anul 1992, cînd 247 de băcăuani s-au declarat atei sau fără

religie, anul acesta numărul „necredincioșilor” s-a redus cu un sfert.

Adică mai avem 187 de persoane care „rămîn” pe lîngă orice formă

de manifestare religioasă.

Biserica Ortodoxă nu poate concura cu bisericile occidentale

Rugat să comenteze cele petrecute în ultmii zece ani la nivelul Protopopiatului Bacău Nord, față de scăderea numărului creștin-ortodocșilor, preotul Constantin Tomozei, crede că sărăcia este cea care îi determină pe unii oameni să treacă la un cult sau altul, în speranța unui „ajutor” din străinătate. „La noi nu au avut loc treceri masive la alte confesiuni creștine, doar sporadic, în parohiile sărace, s-au înregistrat migrații, datorită ajutoarelor materiale oferite”, spune protopopul Tomozei. Cazul concret pe care ni l-a povestit protopopul este cel al comunei Tisa -Silvestri, unde mai mulți rromi au trecut la cultul penticostal, în așteptarea de hrană, haine sau bani.

Preotul Constantin Tomozei crede că scăderea numărului ortodocșilor la nivelul Bacăului se explică prin aceea că s-a înregistrat un exod al tineretului către Occident și, în plus, a scăzut îngrijorător rata natalității. „Dacă parohiile din cadrul Patriarhiei Române vor primi bunurile materiale conform legii 1/2000, acestea vor prospera, iar activitatea filantropică și misionară va putea fi comparată cu cea interbelică. Atunci cînd se va repune în drepturi Biserica Ortodoxă la nivel de parohii, crede preotul Constantin Tomozei, nu vor mai fi nici copii ai străzii, nici bătrîni fără medicație și hrană, pentru că vom avea posibilitatea de a-i ajuta și de a duce pînă la capăt activitatea misionară”.

O părere asemănătoare are și preotul Vasile Radu, protopop în cadrul Protopopiatului Bacău Sud. „După recensămîntul din municipiul Bacău și județul Bacău, au părăsit țara un număr foarte mare de familii care s-au stabilit în alte țări, unde au putut să-și găsească un loc de muncă. De aceea se înregistrează mai puțini ortodocși”, spune preotul Radu.

„În județul Bacău există un episcop stilist”

Protopopul Vasile Radu spune că mărirea cu 494,7 % (de la 171 la 1.017) a creștinilor pe stil vechi la nivelul județului Bacău, ar fi unul dintre motivele pentru care a scăzut și numărul ortodocșilor. „În județul Bacău a luat o foarte însemnată amploare mișcarea stilistă (credincioșii care respectă calendarul iulian – n. r.). Avem în județul nostru un episcop stilist care își are sediul la mănăstirea Cucova. De asemenea, în municipiul Bacău există o biserică stilistă cu hramul Sfîntul Ilie. În multe sate avem biserici și preoți stiliști, iar majoritatea acestora au aparținut Bisericii Ortodoxe”, a precizat preotul Vasile Radu. Reapariția la nivelul județului cu un procentaj de 0,14 la sută, este explicată de protopopul Radu „prin aceea că în perioada regimului comunist stiliștii au fost interziși pe motivul că ar fi constituit o mișcare anarhică”.

În ceea ce privește situația Bisericii Romano-Catolice și scăderea numărului enoriașilor, decanul Ștefan Erdeș a afirmat că minusul înregistrat se datorează plecării multor familii în țările occidentale. „Astă primăvară, spre exemplu, ne-a zis decanul, din cele 40 de familii la care am mers cu ajunul într-o zi, vreo cinci erau plecate din țară”. Afluența cultelor neoprotestante, îndeosebi după 1990, nu afectează pe păstorii romano-catolici. „Noi facem instructaj religios în biserică și oamenii își cunosc religia”, spune decanul Erdeș. Cît privește cazurile în care unii din creștinii și-au părăsit credința tradițională pentru alta nouă, Ștefan Erdeș, nu-și poate explica, atîta timp cît în Biserică „există preoție și sacramente”.

Cine sînt penticostalii sau Biserica lui Dumnezeu Apostolică

În urma rezultatelor preliminarii de la Recensămîntul populației în în anul 2002, după Bisericile tradiționale Ortodoxă și Romano-Catolică, se află Cultul penticostal sau Biserica lui Dumnezeu Apostolică, ce numără la nivelul județului Bacău aproximativ 3.937 de persoane.

Cultul penticostal sau Biserica lui Dumnezeu apostolică este organizația reprezentativă a mișcării „fundamentaliștilor” moderni, apărută în urmă cu un secol în S.U.A. În anul 1906, predicatorul american Carol Parham a început, în California, să susțină că asupra credincioșilor coboară Duhul Sfînt, aceștia căpătînd darul vorbirii în limbi neînvățate. Conform Bibliei, acest dar a fost primit de apostoli în ziua a cincizecea, ziua coborîrii Duhului Sfînt, Rusaliile. Întrucît a cincizecea zi se traduce în limba greacă prin „penticosta”, adepții noii mișcări religioase au adoptat denumirea de penticostali. Tot în 1906, mișcarea religioasă propagată de Parham și cîțiva aderenți ai săi, a trecut în Europa, mai întîi în Norvegia, apoi în Germania, unde a reușit să convertească pe un fost pastor luteran, I. Paul, care a devenit conducătorul cultului din Germania. Numărul credincioșilor a crescut relativ repede, de la circa 1.000, în 1906, la peste 350.000, în 1936.

La noi au pătruns prin Pavel Budeanu, plecat din Arad în S.U.A, înainte de 1910. El a întîlnit propagandiști penticostali și a aderat la cult, apoi, cu ajutorul unor maghiari înstăriți a pus bazele unei mișcări penticostale în Banat și Transilvania. În România se poate considera deschisă prima casă de adunare penticostală cea din casa soților Bradin, la 10 septembrie 1922. În anul 1923 s-a deschis o a doua adunare. La acea vreme, autoritățile aflînd de existența acestei secte, au interzis-o. Aflați la strîmtoare, cei 50 de penticostali existenți, au întocmit o petiție prin care au cerut recunoașterea legală.

La cererea depusă au anexat și mărturisirea de credință intitulată „Declararea fundamentului adevărat”, 1924. De aici, toate sectele, cultele și dizidențele penticostale se numesc „fundamentaliști”. La 29 ianuarie 1925, Ministerul Cultelor și artelor, prin Decizia 5.734, a inclus în rîndul sectelor interzise și pe penticostali. După 23 august 1944, pentru recunoașterea legală, penticostalii din România au început să-și strîngă rîndurile, deoarece în momentul acela se aflau două direcții. La 20 mai 1945, în orașul Arad a avut loc o conferință restrînsă în cadrul căreia s-a discutat reorganizarea Asociației religioase penticostale și reeditarea unei reviste intitulate „Vestitorul Evangheliei”. La 23 decembrie 1946 s-a obținut recunoașterea provizorie a asociației „Biserica lui Dumnezeu – Apostolică Penticostală”, iar la 14 noiembrie 1950, prin decretul nr. 1203, s-a acordat recunoașterea juridică a Cultului Penticostal sau „Biserica lui Dumnezeu Apostolică”.

Pregătirea pastorilor se face la nivel universitar, în cadrul Institutului Teologic Penticostal, care funcționează în București. De asemenea, cultul dispune de trei seminarii teologice liceale și de două școli postliceale. La începutul anului 1995, datele cultului indicau un număr de 380.000 de credincioși. În cadrul cultului sînt 1.343 biserici și 7.879 de filiale, deservite de 354 pastori.

Situația în județul Bacău

La nivelul județului Bacău, în urma recensămîntului din anul 1992, s-au înregistrat 2.128 de penticostali. După 10 ani, adică în primăvara anului 2002, numărul acestora a crescut pînă la 3.937, adică un procentaj pozitiv de 85%. Cei mai mulți penticostali s-au înregistrat după ultimul recensămînt, paradoxal, în comuna Horgești unde 585 de persoane s-au declarat penticostali, urmată de Dofteana (475 de persoane), Coțofănești (382 de persoane), municipiul Moinești (348 de persoane), municipiul Bacău (347 de persoane) și orașul Comănești (307 de persoane). Între comunele cu un număr mare de oameni, în care nu s-a înregistrat nici un penticostal,se află comuna Berești Tazlău. Din punct de vedere al procentajului la nivelul populației județului, penticostalii reprezintă 0,56 la sută din totalul de 737.512 de locuitori, cîți numără Bacăul.

Adventiștii de ziua a șaptea

Foarte aproape de penticostali, la nivelul județului Bacău se află Adventiștii de ziua a șaptea. Dacă baptiștii „asigură” pe adepți de „maturitatea” înțelegerii credinței, dîndu-le posibilitatea imitării lui Hristos prin afundarea în Iordan, adventiștii „garantează” adepților lor starea de „aleși” și sfinți în Împărăția de 1.000 de ani.

„Adventus” înseamnă „revenire”, „a doua venire”; adventiștii readuc în atenție textele scripturilor, care vorbesc despre întoarcerea lui Iisus pentru întemeierea împărăției sale. Această idee a fost susținută de americanul William Miller, născut din părinți baptiști, (1782-1849), care a și stabilit pentru anii 1843-1844 data celei de a doua veniri , profeție care nu s-a adeverit. Mai tîrziu, Hiram Edson și, în special, soții James și Ellen White au răspîndit această credință. Ellen White a murit în anul 1915 și a lăsat o uriașă bogăție însușită de la adepții adventului. Doctrina adventistă s-a modificat de la întemeietor la întemeietor. Mulți dintre „păstorii fideli” socotesc doctrina că este transmisă profetic de înger fiecărui adept și deci nu se poate vorbi despre învățătura permanent valabilă.

În anul 1864, a venit în Europa primul predicator al Bisericii Adventiste de Ziua a șaptea, fostul preot catolic Mihail Czechowski. El a predicat în Italia, apoi în Elveția, Franța, Germania, Austria, Ungaria și Rusia.

În anul 1870, Mihail Czechowski a ajuns și în România, și s-a stabilit la Pitești. Primii adepți au fost niște baptiși. Din însemnările unuia dintre ei, Toma Aslan, prin 1881, gruparea avea 13 membri, iar cinci ani mai tîrziu era pe cale de dispariție. La București, prima grupare adventistă a apărut prin 1900, dar abia după 1906 s-a regrupat, cînd oamenii au fost atrași de studentul Petre Paulini și ofițerii Ștefan Demetrescu, P. Panaitescu ș.a. În anul 1921, a avut loc primul congres al adventiștilor de ziua a șaptea și s-a constituit organizația centrală, sub denumirea de Uniunea de Conferințe a Bisericii Adventiste. Statutul a fost semilegal: o asociație religioasă, într-o perioadă avea aprobare de funcționare, apoi, în altă perioadă, era interzisă. Recensămîntul din anul 1930 a relevat existența a 16.102 adventiști. După 23 August 1944, comuniștii au dat un decret prin care au stabilit că Biserica Adventistă poate funcționa. În 1950, printr-un alt act normativ al Marii Adunări Naționale, a fost aprobat „Statutul și mărturisirea de credință a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea”.

Biserica Adventistă dispune, actualmente, de un post de radio, „Vocea Speranței”, care emite la București, Brașov, Constanța și Timișoara, are o casă de editură, iar pregătirea pastorilor se face la Institutul Teologic Adventist de grad universitar, care funcționează în București. Totodată, mai dispune de trei licee seminariale și o școală postliceală sanitară la Brăila.

Mai mulți adventiști și în Bacău

Conform datelor preliminarii puse la dispoziție în urma recensămîntului din anul 2002, la nivelul județului Bacău există acum 2.476 de adventiști declarați. În fruntea plutonului conduce detașat municipiul Bacău, unde s-au înregistrat 610 de persoane, urmat de municipiul Onești – cu 217 persoane, Oituz – 173 persoane. Interesant este faptul că, la recensămîntul populației din 1992, erau 2.211 adventiști, numărul lor fiind în creștere cu 12 la sută.

De pe urma acestui recensămînt a reiești că în comuna Oituz există numărul cel mai mare de adventiști. Ion Osolos, primarul comunei, ne-a declarat că acest procentaj nu este deloc unul impresionat: „la noi este un număr echilibrat de ortodocși și catolici, iar cei 173 de adventiști nu reprezintă o cifră mare”. Chiar dacă prozelitismul a fost interzis de numeroase consfătuiri și întruniri ecumenice, primarul de la Oituz a recunoscut că, imediat după 1990, „adventiștii au încercat să mai atragă oameni de partea lor. Dar, după vreo trei ani de insistențe, au renunțat, deoarece localnicii nu și-au părăsit credințele tradiționale ortodoxă și romano-catolică”. Altfel, conviețuirea la nivel comunal între cele trei confesiuni a fost apreciată de primar ca fiind pașnică, iar actualmente „adventiștii își văd de treaba lor”.

Evangheliștii au pierdut teren

Cu un procentaj de 0,14 la sută, adică 978 de persoane, într-o scădere față de recensămîntul din 1992, se află creștinii după evanghelie. Acest cult a apărut în centrul și vestul Europei. Creștinii după Evanghelie au avut un întemeietor și un sistematizator, dar, azi, ei consideră „inițiatorul mișcării din care fac parte este însuși Domnul Iisus Hristos, a cărui învățătură, cuprinsă în Sfînta Scriptură, constituie „doctrina” cultului Creștin după Evanghelie. Mișcarea a prins rădăcini în România prin Francois Bernay care, prin anii 1901-1903, a început o „evanghelizare” printre sașii din Rîșnov, Codlea, Brașov. În 1909, Bernay a plecat din țară, lăsînd sarcina răspîndirii credinței, „fratelui” Ioan Petrescu. În anul 1912, s-a tipărit primul statut al evangheliștilor. Primul predicator evaghelist român a fost Grigore Fotino Constantinescu care, după ce a umblat prin Elveția, s-a întors în țară și, profitînd de condițiile grele prin care trecea populația a reușit să răspîndească noua credință în Moldova. Desprinși în două ramuri, evangheliștiii au fuzionat și au fost aprobați și de organele în drept ale Statului prin Legea nr. 883/1946, prin care s-a acordat și calitatea de Cult, „Asociația Creștinilor după Evanghelie”.

Formele de prozelitism au devenit mult mai rafinate

Creșterea numărului aderenților la diversele culte neoprotestante a constituit după 1990, subiectul a numeroase dezbateri publice naționale și internaționale. Din punct de vedere ortodox „prozelitismul religios agresiv este sectar, indiferent ce cult îl practică, fie el tradițional sau modern. De fapt, prozelitismul provocat și agresiv este o formã de învrăjbire religioasă” spunea un ierhar al Bisericii Ortodoxe Române, cu puțin timp înainte de Adunarea Ecumenică a Bisericilor Europei de la Graz (desfășurată la 29 Iunie 1997) a cărei temă principală a fost Reconcilierea.

Chiar dacă această formă de prozelitism agresiv a cam dispărut, singuri și ostentativi pe piața băcăuană rămînd pînă în prezent mormonii, formele de atragere a oamenilor spre diferite biserici și culte pentru un avantaj material, o anumită sumă de bani, o viză pentru nu-știu-ce țară, continuă. Însă într-o formă mult mai rafinată și mai subtilă, deci mult mai greu de deslușit. Cert este că numărul celor ce fac „Mărturisirea de credință” a lui Petru Movilă a scăzut, iar motivele, pecuniare ori ba, contează mai puțin.

Că diversitatea cultelor care au pătruns în România după 1990 a reprezentat un motiv de pendulare pentru credincioși și atei, rămîne o realitate pe care nimeni nu o poate nega. Așa cum nimeni nu poate nega migrația tinerilor spre zări cu mai multă lumină. Materială. Există, însă, un aspect despre care nu vorbește mai nimeni: harul și implicarea preoților ortodocși în viața enoriașilor și a comunităților pe care le păstoresc. Nu de puține ori s-a vorbit pe la colțuri despre preoți puși pe căpătuială, „care iau de pe viu și de pe mort”, cum spune o vorbă mai veche. Nu puține au fost situațiile în care semeni de-ai noștri aflați la anaghie nu au găsit nici un sprijin acolo unde se așteptau cel mai mult: la preoții bisericii ortodoxe. Preoții invocă lipsa averilor bisericești. O fi și asta o realitate. Dar multe dintre problemele comunității se pot rezolva cu bani puțini și cu multă bunăvoință. De multe ori, oamenii se mulțumesc cu o vorbă bună sau o încurajare. În lipsa lor, oamenii își caută împăcare altundeva. Acolo unde ți se dă senzația că măcar contezi.

Așteptăm viitorul recensămînt să vedem în ce măsura tradiția are un cuvînt de spus în conservarea, fie ea și formală a credinței întru care s-a constituit poporul român. (C. Gh.)