De cînd am văzut o anume secvență televizată, nu știu prin ce analogie mă stăpînește acea cadență bacoviană „Verde crud, verde crud…”, dar cu alte vorbe „sînge pur, sînge pur..”. Într-o frumoasă seară din primele zile ale lui octombrie curent, o știre de senzație ne-a intrat în case, ne-a pătruns ființa, ne-a emoționat (nu vreau clișeul „pînă la lacrimi”), ne-a încredințat că națiunea (ei, nu toată, ci numai partea ei în suferință) poate sta liniștită, va fi salvată, are viitorul asigurat, sănătatea garantată sau ocrotită. Așadar, știrea cu pricina ne arată, la modul concret și convingător, că oamenii politici români sînt în stare să-și dea viața (pardon, sîngele) pentru binele semenilor. Cu atît mai demn de laudă este gestul cu cît este dat pentru anonimul în suferință. Dar să nu ne îndepărtăm, să rămînem la știrea cu pricina, care ne făcea cunoscut că PUR în frunte cu președintele său, Dan Voiculescu, s-a hotărît să doneze sînge. Foarte bine, vor fi spus unii, dacă au de unde, s-o facă… Gestul în sine este pozitiv, lăudabil chiar, aș spune exemplar și pentru alte partide, mă gîndesc în primul rînd la cele cu sîngele ceva mai roșu. În naivitatea mea mi-am imaginat pentru o clipă că în serile următoare va curge o gîrlă de sînge către spitalele țării, către rezervele de stat și chiar către export din arterele generoșilor oameni politici români. Vedeam pe ecranele noastre colorate sîngele de un roșu aprins, înflăcărat țîșnind din arterele Pesedeului, de la domnii Adrian Năstase, Gușe, Cozmîncă (cum o fi sîngele domnului Hrebenciuc?), apoi sîngele vinețiu, coclit și înveninat al Pedeului, pe care, ce mai! l-a otrăvit Băsescu (dar cel cu oscior de ardelean…?), vedeam (imaginar, evident) curgînd sîngele lui Ciorbea, al lui C.V. Tudor, al lui A. Severin (ăsta nu, pentru că e așa de amestecat, că a devenit incolor), al lui Th. Meleșcanu, Arachelian.., pardon, Vosganian, Patriciu, Stolojan – nu. El nu prea are sînge. El ar avea ceva mai mult creier. Cît despre sînge, ar trebui supus transfuziei. Ar fi interesantă combinația unor nuanțe, mai ales că nu-i mult pînă se va declanșa campania de primăvară – toamnă. Cineva, nu fără maliție, vorbea de o combinație a roșului Pedist cu verdele Udemerist. Nu-i bine, spunea un glumeț, verdele udemerist este repartizat la comandă tuturor. Să nu-mi spui că și la peremiști s-ar băga. Dacă interesele etniei și limbii materne o vor cere, de ce nu! Să lăsăm gluma și să revenim la subiect.
În știrea cu pricina se spunea, printre suspinele provocate de înțepăturile acelor seringilor colectoare că gestul PUR nu se vrea a fi unul politic. Aici am deschis bine de tot ochii și i-am văzut filmați, ca la fostele studiourui Buftea, patronate cîndva de Sergiu Nicolaescu, în frunte cu președintele de partid. Atunci de ce vă lăsați trași pe casete video și dați pe post ca la Plenarele de altă dată sau ca la Convențiile de mai dincoace? Ce însemna difuzarea pe ecran a mînecilor suflecate dacă nu propagandă, adică politică?
Dacă ați fi vrut cu adevărat discreție, v-ați fi dus sub anonimat să vă deșertați surplusul sangvin și ar fi stat doar în seama organelor sanitare să raporteze că prin gesturi umaniste a sporit zestrea de sînge etc, etc. Se mai spunea cu acel prilej că donează sînge dintr-un duios interes pentru suferinzi și pentru a oferi exemplu în țară. Foarte bine, dar aceasta tot propagandă politică se numește. Să fim înțeleși. Nu luăm în derîdere faptul în sine. Aplaudăm cu toată însuflețirea pe orice donator. Știm ce valoare poate avea o picătură de sînge dată unui om care are nevoie de ea. Ne-a contrariat nu numai propaganda politică accentuată tocmai de sublinierea făcută de șefii partidului în discuție, că nu vor să facă propagandă politică, cît mai cu seamă trebuie să ne îngrijoreze cauzele care i-au îndepărtat pe români de centrele de colectare a sîngelui. După părerea noastră cauzele sînt chiar de natură politică. (Valeriu TRAIAN)
Lasă un răspuns