Marele Apostol și Evanghelist Luca era grec de neam și s-a născut în Antiohia Siriei, creștinîndu-se de tînăr. Moștenitor al înțelepciunii grecești, Sfîntul Luca a deprins și meșteșugul tămăduirii bolilor și s-a dovedit și un iscusit zugrav de icoane. Învățătura l-a ajutat să înțeleagă cuvîntul pe care-l propovăduia Hristos, precum și chemările vremii sale către „Dumnezeul cel necunoscut”.
El s-a făcut ucenicul Sfîntului Apostol Pavel, care a fost astfel „luminătorul” său pe calea Domnului nostru Iisus Hristos. Întîlnirea lui cu Pavel a avut loc la Troas, către anul 50. La rîndul său, Sfîntul Pavel l-a ales să-i fie însoțitor și tovarăș de lucru, la răspîndirea Evangheliei, așa cum făcuse cu o ceată întreagă de alți ucenici. Astfel, Sfîntul Luca a devenit „doctorul prea iubit” al Apostolului. Tot el a fost acela care l-a însoțit și a luat însemnări din marile călătorii evanghelice ale dascălului său. De la el ne-au rămas multe izvoare, Sfîntul Luca a scris două cărți din Noul Testament, drept mărturisire a credinței sale în Hristos: o Evanghelie și Cartea Faptelor Apostolilor, amîndouă închinate unui înalt dregător al vremii sale, care crezuse în Hristos. După moartea Apostolului, Tradiția spune că Sfîntul Luca a propovăduit Evanghelia în Macedonia, Dalmația, dar mai ales în Grecia. A murit în cetatea Teba, din Beoția Greciei, la adînci bătrîneți, în vîrstă de peste 80 de ani, ca unul dintre acei curați cu inima.
Se spune că el, cel dintîi, a zugrăvit icoana Sfintei Născătoare de Dumnezeu, ținînd în brațe pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu meșteșugul zugravilor „în ceară” și că, zugrăvind și alte două icoane la fel, Evanghelistul le-a adus la Maica Domnului, să vădă dacă Îi sînt plăcute, iar Sfînta a zis: „Darul Celui născut de Mine să fie cu ele!”. Sfîntul Luca a mai făcut, de asemenea, icoanele Sfinților Apostoli Petru și Pavel. (C. Gh.)
Lasă un răspuns