Sfîntul Iacov, numit „fratele Domnului”, a fost cel dintîi episcop al Ierusalimului, rînduit a păstori pe credincioșii Cetății Sfinte chiar de Sfinții Apostoli. El nu face parte dintre cei doisprezece Apostoli ai Domnului și era frate bun cu celălalt frate al Domnului, cu Sfîntul Iuda, scriitorul epistolei din Noul Testament. Din cercetarea Sfintei Scripturi se arată că acești frați ai Domnului au o altă mamă decît pe Maica Domnului, că mama lor trăia pe vremea patimilor Domnului și că era sora Maicii Domnului. Deci că fiii ei erau nu frați de aceeași mamă cu Mîntuitorul, ci veri și rude cu Dînsul. Rămîne hotărît că Iacov, fratele Domnului, este altcineva decît Iacov al lui Alfeu și decît Iacov, fiul lui Zevedei.
Ca păstor al creștinilor din Ierusalim, Sfîntul Iacov a fost iubit de popor pentru evlavia și viața lui aspră. Se ruga atît de mult încît i se îngroșase pielea genunchilor. Împreună cu Apostolii Petru și Ioan, era socotit unul dintre stîlpii Bisericii lui Hristos, oamenii numindu-l „cel drept”. Datorită lui, păgînii care aveau să se întoarcă la Dumnezeu și să creadă în Hristos, nu mai erau ținuți să păzească legea lui Moise.
De la Sfîntul Iacov ne-a rămas o Epistolă, care se află în Noul Testament, plină de porunci înțelepte, cum să ducem o viață sfîntă. Ne-a mai rămas de la el și o Sfîntă Liturghie, numită a Sfîntului Iacov, care se săvîrșește și azi în Biserica ortodoxă greacă, o dată pe an, de ziua Sfîntului Iacov, la 23 octombrie.
Tradiția Bisericii ne spune că Sfîntul Apostol Iacov a pătimit moarte de mucenic, fiind aruncat de pe aripa templului din Ierusalim și ucis cu pietre, pentru credința în Hristos, la anul 62. (C. Gh.)
Lasă un răspuns