• 226.535 de volume stau la dispoziția studenților băcăuani • ei se dau în vînt după Shakespeare și Moliere • bibliotecara Cecilia Anghel spune că „studenții vin și studiază ceea ce nu găsesc pe internet” • în Corpul C funcționează o sală de lectură nouă
În Corpul A al Universitățiii Bacău funcționează, încă de la întemeierea acesteia, în anul 1961, o bibliotecă studențească. De la înființarea ei și pînă în anul 1994, acest univers al slovei scrise avea un caracter enciclopedic, banii și timpurile permițînd bibliotecarilor să achiziționeze cărți din cele mai diverse domenii. „Pînă în anul 1994, biblioteca avea caracter enciclopedic, însă după această dată a căpătat un caracter specializat, deoarece fondurile s-au împuținat”, ne-a declarat Cecilia Anghel, bibliotecara șefă. În ciuda dificultăților materiale cu care se confruntă instituția universitară băcăuană, în ultimii ani „achiziția de carte se ridică la un volum de 4.000 de exemplare. S-ar putea și mai mult dar cu ceea ce avem putem spune că acoperim necesarul sudenților noștri, atît la carte, cît și la reviste naționale și internaționale de specialitate”, a mai precizat Anghel. Deși trăim într-o epocă a tehnologiei ultramoderne, studenții băcăuani continuă să citească marii reprezentați ai literaturii universale. „Printre cele mai uzitate cărți din bibliotecă, la loc de cinste se află Shakespeare și Moliere, achiziționați cu ani buni în urmă”, a spus bibliotecara.
În altă ordine de idei, chiar dacă nu există un program performant de informatizare, Cecilia Anghel susține că „ceea ce avem este adaptat locului”, existînd perspectiva ca în viitor să poată fi pusă la punct o bază de date și informații modernizate. Singura problemă întîlnită la biblioteca Universității Bacău, după cîte se pare, aceeași la toate bibliotecile din oraș, este cea a spațiului de depozitare și, evident, informatizare”.
Chiar dacă numărul studenților din Bacău a crescut, lucru valabil și în cazul bibliotecii, concluzia Ceciliei Anghel, după ani buni de experiență în domeniu, este că „studenții vin și studiază ceea ce nu găsesc pe internet”. Cu alte cuvinte, în momentul cînd internetul va reuși să preia informația din miliardele de cărți apărute pînă în ziua de azi, o parte din tineri nu vor mai face uz de suportul material de hîrtie. Pînă atunci, însă, mai este mult timp.
Un lucru interesant este și faptul că, deși deține și cărți rare și vechi, cum ar fi „Lexiconul de la Buda” din 1825, „Filosofia cuvîntului și a năravurilor adică logica și etica elementară” din 1825, sau cărți din sec. XVIII, în limba franceză, nici un student la Litere nu s-a agitat pînă acum să le cerceteze sau să le consulte.
Problema spațiului se înmoaie cînd vine vorba biblioteca din Corpul C. Aici, a fost făcută o sală de lectură nouă, unde cititorul beneficiază de o măsuță proprie dotată cu lampă electrică. „Sala de lectură are 28 de locuri, și de acest spațiu pot beneficia atît studenții, cît și ceilalți cititori”, a afirmat bibliotecara Mihaela Grama.
Cît privește problema bibliotecilor virtuale, aceasta rămîne un vis pentru sistemul de învățămînt românesc, ale cărui priorități se învîrt în jurul supraviețuirii și minimului de decență ce pot fi oferite cadrelor didactice și învățăceilor. Așadar, cînd și cum se va ajunge ca studenții din România să citească ori să răsfoiască un autor sau o lucrare printr-o simplă apăsare pe mouse și taste e greu de spus. Cel puțin la Universitatea din Bacău. Însă speranțe la bibliotecarii universitari există. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns